Arhiva categoriei ‘Japoneză’

Sorbet de piersici cu miso

O să ziceți că nu a venit încă vara dar eu voi scrie totuși acest text pentru că mai e doar puțin până începe sezonul oficial al înghețatelor.
Noi, ăștia din familia asta mixtă suntem fani înghețată și sorbet și granita. N-avem ce face. Sunt zile în care nu putem trece pe lângă congelatoarele din magazine fără să agățăm măcar o cutie. Și sunt zile în care ne vine inspirația și ne facem singuri.

Vara trecută am cumpărat un kilogram de piersici cu gândul să fac o tartă, o chestie banală dar incredibil de gustoasă. Însă mi s-a părut prea cald pentru a găti ceva la cuptor așa că am preferat să folosesc mașina de înghețată.

În același timp, eram chitită să mai folosesc pastă miso în deserturi după prima experiență avută în acest sens (care a și fost un succes).

Citeşte mai departe »

Salată (Tartar) de pește- sau cum să folosești sashimi-ul de a doua zi

salata-de-peste-crud-mici-26-of-30Sună ca un film porno de artă prost titlul pe care l-am pus dar să știți că ce am pregătit a fost bun și mai fac și cu proxima ocazie.
Se întâmplă de multe ori să iau prea mult sushi, sashimi și alte bunătăți din pește crud și să nu reușim să le mâncăm la o masă. Ca nu cumva să arunc ceea ce rămâne, am tot folosit acel pește în diverse feluri de mâncare, memorabile fiind un ramen excelent și această salată care am vrut să fie tartar dar mi-a fost lene să îi fac un plating ca la carte.

Nu aveți nevoie de multe chestii și combinații sunt n luate câte feluri de ulei aveți și/sau câte feluri de sucuri aveți (proaspete, stoarse atunci- de lămâie, lime, rodie).
Clasic, se folosește ulei de susan. Eu am avut de nuci, de la Bufetto, de migdale, de la Solaris, ulei de floarea-soarelui presat la rece și un ulei de măsline adus din Grecia. Nu le-am folosit pe toate, evident, mă dau și eu mare.

Anyways, să purcedem la prezentarea rețetei pentru că a fost deja cerută pe Facebook. Va avea alte arome de fiecare dată când veți folosi un tip de ulei sau suc (dooh), așa că puneți-vă imaginația la încercare.

Citeşte mai departe »

Namelaka cu miso alb, granita din rambutan

Nameraka red miso pudding mici-34-Exposure1Namelaka este o budincă japoneză foarte similară cu baza pentru crème brûlée (pot de crème). Se face de obicei din smântână dulce, lapte și gălbenușuri și se coace la aburi.

Sună un pic cam ciudat ingredientele acestea dar numai pentru că nu multă lume este obișnuită cu (vorbesc despre români, ele sunt foarte populare în Asia. Pasta miso este așa, un fel de borș dar cu totul alt gust).

Câteva cuvinte despre această pastă: miso este un ingredient japonez obținut prin fermentarea boabelor de soia. Uneori se adaugă orez, orz, secară, chiar și hrișcă. În funcție de ingredientul din care este făcută, culoare și perioadă de fermentație, pasta poartă mai multe nume: mugi (dacă e cu orz), tsubu (cu grâu sau orz integral), genmai (cu orez brun) și tot așa (mai multe informații aici

Fermentația poate dura de la câteva zile până la câțiva ani. Eu am, de exemplu, miso din soia și orez (Shiro Miso- alb, vezi imagine mai jos), miso din soia și orz prăjit (Hatcho Miso– roșu foarte închis și mai puternic la gust).

De obicei folosesc miso la supe și la sosuri dar de data aceasta l-am introdus într-un desert. Produsele se găsesc și pe la noi, nu la foarte multe magazine, dar se găsesc (de exemplu, în magazinele cu produse naturiste sau produse pentru vegani, produse fără gluten etc).

Până la această dată nu gustasem încă rambutan. El se găsește la noi de ceva vreme atât proaspăt cât și la conserve. Recunosc că după ce am gustat, i-am găsit o mare problemă: față de litchi (fac parte din aceeași familie) de exemplu, este mai dulce și cu aciditate ceva mai scăzută, iar mie îmi plac fructele mai acrișoare. Dar combinat cu lămâie și lime este foarte bun, răcoritor. Așa că soarta lui în desertul de azi a fost să devină granita.

Rețeta de azi nu a fost creată așa tam-nesam ci pentru a promova un frumos festival care va avea loc în curând în Bucuresti: Asia Fest. Totodată, ea va intra într-un concurs organizat de Asia Fest în colaborare cu Tan-Viet şi restaurantul Chefs Experience. Numit el RICE UP!.

Citeşte mai departe »

Despre vise și cum pot deveni ele realitate. Despre magicieni în bucătărie

Restaurant AGO_mici-170În ultima vreme am visat cam mult. Zic “cam” pentru că cele mai multe dintre ele au fost coșmaruri. Din cele obișnuite cu urmăriri, monștri, balauri, fantome, căderi, până la cele mai neobișnuite- pe care le-am uitat în diminețile nopților în care le-am visat.

Poate o fi din cauză că am schimbat camera în care dorm, sau pentru că pisicii mici aleargă acum liberi peste mine și îmi chinuie somnul… habar n-am.

Sau pentru că o visez pe bunica…

Dar nu despre vise ciudate sau urâte vreau să vorbesc, ci despre vise cu ochii deschiși, care vreau să mi se îndeplinească la un moment dat.

Cum a fost acela pe care mi l-a adus la bun sfârșit Cristi când mi-a trimis într-o bună zi un mesaj în care îmi vorbea despre Nico Lontraș, despre care am citit prima dată fix la el pe blog, acum 3 ani.

Și pe care apoi l-am luat la citit din scoarță-n scoarță pe blogul său și al soției Bianca: Cooking with Nico & Bianca. Și ale cărui preparate le-am urmărit de câte ori le-a postat pe profilul său de FB.

Citeşte mai departe »

Ramen ovo-vegetarian în 30 de minute. Miso. Ciuperci Enoki. Inspiration Food Marathon. Electrolux

Cred că tema aceasta a fosta aleasă cu tâlc. Ca o gură de aer proaspăt şi calm după mulţi kilometri alergaţi. Un moment de respiro înainte de linia de sosire.

Mi-au trecut tot felul de gustări prin cap: reci, calde, rapide, delicioase. Dar m-am oprit la două reţete. Prima este o fritatta cu multe chestii bune, a cărei reţetă o voi publica în curând, iar cealaltă este acest ramen. Care a fost o provocare să-l dau gata în 30 de minute, dat fiind faptul că el necesită o bază (o supă) pe care se lucrează apoi preparatul final. Dar, am fost o superwoman cu 4 mâini şi 4 oale pe aragaz în acelaşi timp (ce bine că am aragaz cu plita pe gaz) :)) un tocător pe care mă desfăşuram şi Pink Floyd pe care mă mişcam ritmic în bucătărie. Am rupt ritmul de câteva ori. Muzica era lentă, fluidă, caldă, plăcută iar mâinile mele din contră: învârteau, pozau, tocau, furau câte o bucată de legumă şi-o duceau la gură şi tot aşa.

În tot timpul acesta visam la gustul şi la fierbinţeala ramenului mâncat la Hanabi, restaurantul preferat al meu şi-al lui Juha (din Tampere). Şi prima exclamaţie de plăcere, ochii încântaţi, papilele şi mai încântate.

Pe site găsiţi şi două reţete de ramen mult mai elaborate- una cu bază de peşte alta cu bază de porc. Acestea necesită cam 2 zile de gătit. Cel pregătit de mine acum doar… 30 de minute dacă vă coordonaţi bine oalele şi mişcările şi dacă nu sunteţi nevoit să fotografiaţi întregul proces.

Toate ingredientele din această supă se găsesc şi la noi. O să vă spun şi pe unde le-am găsit ca să nu săpaţi prea mult pe net. 😉

Aşadar, încă o dată vă anunţ că particip la concursul Inspiration Food Marathon iniţiat de Electrolux şi că aceasta este ultima temă: “Reţetă în 30 de minute.”

Citeşte mai departe »

Cătălina
Japoneză
Reţete cu peşte

26 February 2012
4 Comentarii

Ramen cu bază de peşte şi miso

Când Brînduşa m-a întrebat dacă vreau să particip la “Duminica alături de prieteni” nu am stat prea mult pe gânduri. Mai ales pentru că în ultima vreme am avut ocazia să ne şi cunoaştem mai bine cu bune şi rele 🙂

Iar felul de mâncare ales pentru această ocazie este chiar unul care servit cu prietenii este şi mai savuros. Ramen.

Despre ramen a mai scris Juha într-un post anterior, când mânat de curiozitatea de a încerca să producă acest fel de mâncare aflat pe lista preferatelor noastre, s-a înarmat cu răbdare şi l-a gătit voiniceşte.

De data aceasta, carnea folosită pentru bază fiind peşte, pregătirea supei durează ceva mai puţin.
Aşadar, tocmai pentru că de data aceasta s-a pregătit mai uşor şi pentru că am hotărât ca de ziua mea să petrec cu prietenii apropiaţi o seară japoneză, am ales următorul menu: felul I de care s-a ocupat Ioana care a pregătit mult mult şi bun bun sushi, felul II- ramen de peşte sau porc (la alegere) iar desertul a fost un tort cu matcha, litchi şi mango.

Citeşte mai departe »

Ramen de porc şi miso

De câte ori ajung prin Tampere, inevitabil trag o fugă cu Juha la restaurantul Hanabi, un loc micuţ, cu doar 6 mese, cu un menu nu foarte bogat, cu un ramen delicios (sushi încă nu am gustat la ei). Şi pentru că ne place atât de mult, s-a gândit Juha să pregătească şi acasă. Reţeta este scrisă de el, eu m-am ocupat doar de traducere (şi de fotografii).

Ramen

Pentru cei care au gustat vreodată acest tip de mâncare japoneză, cuvântul “ramen” le aminteşte de o supă fierbinte, sărată, cu tăiţei şi diverse topping-uri. După ce am mâncat ramen la restaurant de câteva ori am simţit nevoia să îl pregătesc şi acasă. Şi ce ocazie mai bună aş fi putut găsi decât în timpul petrecerii unei vacanţe la Bucureşti împreună cu Cătălina, una dintre cele mai simpatice bucătărese pe care le cunosc. 🙂 Aşadar, ne-am decis să-l facem ba mai mult, să invităm şi prieteni la degustat. Binenţeles că nu a lipsit desertul (dar de acesta s-a ocupat Cătălina- vezi aici)
Ramen-ul, originar din China este în prezent considerat un fel principal de mâncare japonez. Originile nu sunt chiar clare şi există multe variaţiuni ale reţetei şi ale modului de preparare. Dar toate combină supă fierbinte, tăiţei, legume, carne. Este grozav pentru zilele mai reci sau pentru când ai chef să te simţi bine alături de prieteni (să mănânci până pici lat :P).

După diverse căutări şi lecturi pe net, m-am decis să urmez mai mult sau mai puţin indicaţiile date pe thepauperedchef , depinzând foarte mult şi de ce ingrediente am fi putut găsi aici. Am discutat chiar şi posibilitatea de a face tăiţeii noi înşine dar ne-am răzgândit. Nu sunt prea greu de făcut când ai toate ingredientele la îndemână dar iau ceva timp.

Citeşte mai departe »

Yakitori

Înainte de a ne prepara deliciosul sushi, Ioana ne-a pregătit un alt fel de mâncare japonez, care poate fi consumat pe post de antreu. Iată ce spune Ioana:

Konbanwa (bună seara)

Iată-ne la seara cu specific japonez. Avem doua feluri de mâncare foarte populare in Japonia, şi nu numai, şi o improvizaţie care merge pe acelaşi specific nipon. Citeşte mai departe »

Sushi

Recunosc că până când nu am mâncat sushi pregătit de Ioana nu prea m-a încântat ideea de a consuma acest fel de mâncare mai special. Credeam că de fel de la mama lui (Japonia), sushi-ul se pregăteşte cu diverse tipuri de carne de peşte, fructe de mare sau icre crude, neatinse de foc sau apă fierbinte sau plită încinsă. Însă Ioana ne-a arătat că lucrurile nu stau chiar aşa. Şi pentru că se simţea şi nevoia unei adaptări la gusturile noastre, ea a folosit ingrediente proaspete sau marinate, pe care le-a gătit uşor. Dar o voi lăsa mai departe pe ea să ne povestească lungul drum al sushi-ului de la ingrediente la produs finit. Iar noi, alături, o vom ajuta cu diverse şi o vom asista cuminţi supunându-ne benevol.

Ioana, preia legătura. Citeşte mai departe »