Arhiva categoriei ‘Grecească’

Caracatiță friptă cu salată de vară

Sunt momente în viața asta în care mi se face poftă de pește sau caracatiță. Am cam urât peștele de mică pentru că am asistat la chinul maică-mii când a înghițit un os și a avut nevoie de spitalizare și refacere câteva zile. Am avut tot timpul o mare frică să mă ating de pește deși la noi în familie aveam cel puțin 3 pescari amatori (inclusiv eu).

Frica asta a trecut ușor cu vremea și am început să mănânc pește, apoi fructe de mare. Încă prefer peștele “fără oase” sau cu oase mari care pot fi scoase ușor, iar dintre fructele de mare iubesc sepia (sashimi), calamarul, caracatița și scoicile Saint Jaques.

Cea mai bună caracatiță mâncată de mine s-a întâmplat la Raionul de pește, apoi acasă cumpărată de la Carrefour și gătită conform sfaturilor Monicăi de la Foodie Family.
În fine, cea mai fragedă caracatiță s-a dovedit a fi una gătită chiar de mine și probabil că a fost așa… din greșeală.

Să vă povestesc. Împinsă cumva de la spate de postul Anei de la Butterandcream am zis așa: eu n-o să pun o ceșcuță de apă și o să țin caracatița sub capac să-și lase apă, eu o să pun o ceașcă de vin și o să țin caracatița sub capac să își lase apă. Zis și făcut. După cele 15 minute socotite ca în postul Anei (caracatița mea a avut cam juma de kil), am testat-o și am costatat că e tot cam tare, iar vinul (surpriză!) mai era nițel și devenea caramel. Așa că am fiert niște apă în paralel și am turnat-o așa fierbinte peste caracatiță și am mai fiert încă 15 minute.

S-a dovedit a fi sexy balamuc (mă scuzați pentru expresie, e prima care mi-a venit în minte). Practic, după 30-35 minute de fiert era fragedă, roșie și numai bună de fript în tigaie. Ceea ce am și făcut, de altfel. Acu’, eu zic totuși să o fierbeți de la bun început în apă și vin, sa nu aveți surprize.

Citeşte mai departe »

Souvlaki cu salată de bulgur

Într-o frumoasă zi de săptămâna trecută, eram la serviciu și aveam așa o poftă să mănânc niște carne de miel că mă perpeleam de pe-o parte pe alta neștiind ce să fac. Salvarea a venit când mi-a spus Radu că au spată de miel / berbecuț în Real. Nu mi-am pus eu speranțe prea mari că ar fi tranșată și curățată de grasime și zgârciuri chiar cum trebuie, așa că m-am înarmat cu răbdare. Dar, până la urmă s-a dovedit o bucată chiar respectabilă și combinată cu ideile minunate dintr-o carte de bucate cu rețete mediteraneene pe care o aveam deja în bibleotecă a ieșit o bunătate de souvlaki. Lângă a mers de minune o salată acrișoară de bulgur, ca să nu ieșim din specific.

Despre souvlaki vă spun doar că e un preparat specific Greciei și că tradițional se face cu carne de miel. Doar în variantele mai low-cost sau cele pentru turiști se face cu porc sau pui. Carnea de miel trebuie frăgezită în prealabil într-o marinadă aromată, așa că luați-vă timpul necesar pentru asta.

Citeşte mai departe »

Sepie umplută cu brânză feta

Sepie umplută cu brânză fetaÎn urmă cu ceva ani buni, pe când călcam pentru prima oară pe pământ grecesc, am ajuns într-un minunat restaurant pescăresc. Cum este absurd să te afli la malul mediteranei şi să nu încerci ceva fructe de mare, am căutat expres în meniu ceva potrivit: mini octopus stuffed with feta cheese. În câteva zeci de minute mi-a fost adus un platou imens cu două caracatiţe lungi de vreo 25 cm umplute bine cu brânză şi ulei de măsline. Au trecut ani de atunci şi încă ţin minte fiecare detaliu al acelei minunăţii.

Cu ocazia campionatului mondial de fotbal, apetitul pentru fructe de mare de dimensiuni medii spre mari mi-a fost redeschis :), aşa că în seara finalei mici am invitat câţiva prieteni buni să ne înfruptăm din rude a celui care ne trimite echipele favorite acasă.

Citeşte mai departe »