Arhiva categoriei ‘Arăbească’

Supă de bob uscat cu ceapă caramelizată. Vinete coapte cu sos de iaurt. Lipii libaneze

Azi o să vă scriu nițel despre bob. Nu Bob, caracterul din Twin Peaks, ci bob leguma. Sau fava, feve cum i se mai spune pe afară.

În ziua în care am gătit toate acestea, m-am gândit că nu are rost să le public separat. Pentru că ele merg foarte bine împreună. De bob știam de prin copilărie, mi-a vorbit bunica despre el, l-am văzut și în atlasul meu botanic, cadou de la ea și apoi l-am plantat la mama în grădină.

Cum cel de la mama a făcut foarte puține păstăi sau deloc, am reușit totuși anul trecut să mănânc pentru prima data bob crud cumpărat de la Legume de țară și am găsit și congelat. Apoi am găsit uscat, la un magazin turcesc.

Când sunt proaspete (sau congelate) boabele sunt de un verde nebun și-s bune și crocante. Când sunt uscate, capătă un miros care poate fi dezagreabil pentru unii, dar sunt fine și gustoase. Pielița de pe boabe trebuie dată jos indiferent de cum este mâncat (proaspăt sau uscat).

Revenind la cel uscat. Pentru a putea fi gătite, boabele de… bob se țin în apă de la 12 până la 24 ore. Treaba asta face înlăturarea pieliței mai ușoară.

Citeşte mai departe »

Lămâi murate (Doqq)

Ei nu, nu am înebunit. Nu m-am apucat să pun la murat lămâi aşa de florile mărului. Acest ingredient minunat este folosit în bucătăria marocană (cu precădere), în cea istraeliană, în cea indiană şi altele.

Aştept cu nerăbdare ziua în care voi achiziţiona o tajină de la mama ei din Maroc. Să gătesc miel cu lămâi, smochine şi alte minunăţii, aşa cum am… devorat acum câţiva ani într-un restaurant al unor marocani din Angers, Franţa. Îmi aduc aminte de masa aceea plină de minunăţii şi de bieţii mei ochi pofticioşi care nu ştiau ce să admire prima dată, de mâinile mişunând prin toate vasele cu couscous, supă de linte, tajină de miel cu smochine şi lămâi, bob, legume în sos şi de papilele gustative încântate la maxim. Heh…

Nu ştiu exact când mi s-a năzărit să trec la fapte şi să îmi fac singură lămâi murate, dar ştiu că atunci când am cumpărat materia primă pentru dulceaţă (da, o să existe un post referitor la aşa ceva cât de curând) am rezervat o oră şi acestei reţete.

M-am inspirat după o reţetă a Rachel L. Webb, citind însă şi instrucţiunile date de David Lebovitz.

Citeşte mai departe »

Namoura – prăjitură arăbească

M-am încumetat cu greu la această provocare în mare datorită standardelor ridicate impuse de colega. Dar, uite că s-a întâmplat minunea şi a venit vremea să vă prezint o prăjitură, venită bineînţeles din zona arabă: Namoura. Pentru că în ziua în care am avut seara arăbească planificată mai trebuia să fac warak, tabouleh, fattoush, hummus, mutabbal şi ayran-uri, prăjitura trebuia să fie cât mai simplă, ca să mă incadrez în timp, dar totuşi să păstreze specificul. Aşa şi este, extrem de simplă… să vedeţi…

Citeşte mai departe »

Hummus – celebrul aperitiv arăbesc

Hummus - celebrul aperitiv arăbescCu ocazia serei arăbeşti pe care m-au convins Rux şi frate-miu să o fac, mi-am zis că trebuie sa fac şi hummus ca să completeze seria de pe site. Până atunci îl mâncasem doar pe la restaurantele libaneze din Bucureşti şi îmi plăcea tare. A mers de minune cu salatele (tabouleh şi fattoush) şi lângă un pahar rece de ayran cu mentă şi usturoi, de data asta făcut cu lapte de oaie şi bivoliţă.

Provocarea a fost să o fac şi pe Cătă să mănânce, fiind dintre chestiuţele despre care mă anunţase că nu-i plac.

Citeşte mai departe »

Warak Enab Bi-Zayt – sărmăluţe arăbeşti

Warak Enab Bi-Zayt - sărmăluţe arăbeştiCând te uiţi la bucăţăria tradiţional românească şi la obiceiurile din preajma sărbătorilor mai că ai jura că sărmăluţele sunt invenţia noastră. Cum să vă zic, nu e aşa, chiar deloc. Ele vin de la arabi, aduse la pachet de turci, căci ei când veneau să se războiască cu moldovenii noştri, veneau cu mâncărica la pachet pregătită de domniţele turcoaice. Arabii le fac mult mai răcoroase decât noi, sunt mai degrabă un antreu sau un fel de mâncare uşor. Eu am făcut chiar varianta vegetariană, care poate fi servită şi rece.

Warak Enab Bi-Zayt e varianta de sărmăluţe din zona Libanului, conţine mult pătrunjel şi mentă, zeamă de lămâie şi roşii iar gustul e total diferit de varianta românească. Singurul lucru care seamănă mult e modul în care arată şi faptul că are în compoziţie şi orez. Dar, să vă las să vă convingeţi :).

Citeşte mai departe »

Fattoush – salata “cu toate legumele” din Liban

Fattoush seamănă desul de mult cu salatele pe care le fac mamele noastre vara, în care adună toate legumele proaspete şi suculente din grădină. Dar seamănă mai mult la aspect, căci este mai aromata şi răcoritoare. Ştim că Libanul şi zonele arabe sunt ceva mai călduroase, aşa că trebuie să fie.

După ce am făcut prima rundă de mâncăruri arăbeşti, frate-miu m-a tot bătut la cap cu tabouleh-ul şi mai că nu m-a anunţat că trebuie să-i fac. La puţin timp am pus reţeta de mutabbal pe site şi Rux mi-a spus că există o variantă cu suc de rodii de care îi e tare dor (o să aduc completările necesare în articolul original ca să ştiţi cum să o faceţi si pe asta). Cu ajutorul celor două pretexte am mai făcut o seara arăbească, în care pe lângă mutabbal cu suc de rodii, tabouleh, ayran am mai pregătit fattoush, warak enab, humus şi un nişte prăjiturele pe numele lor namoura (nu vă faceţi griji, încet, încet reţetele vor apărea pe aici toate).

Citeşte mai departe »

Mutabbal – o salată de vinete arăbească


Despre mutabbal ştiam din restaurantele cu specific libanez ca fiind o salată de vinete preparată în stil arăbesc. Mereu mi-am imaginat-o ca fiind greu de preparat, până când am dat de reţeta de pe site-ul lui Florin de la Crazy Mother Cooker căruia ţin să-i mulţumesc pe această cale. Se serveşte cu succes alături de o salată libaneză tabouleh, o lipie arăbească şi un pahar de ayran proaspăt.

Pentru pasionaţii de preparate orientale, am o veste bună. În urma plimbării la Dublin, am adunat multe condimente şi ingrediente specifice, deci voi recidiva cu reţete. Pentru mutabbal aveţi nevoie de pastă de susan (tahini), pe care o puteţi găsi în băcăniile arăbeşti de la noi sau în supermarketuri (în Mega Image am văzut), şi de sumac, pe acesta doar în băcăniile arăbeşti l-am văzut.

Citeşte mai departe »

Două tipuri de ayran


Mai ales când căldura ne toropeşte, dar şi când ne-am pus în cap să gătim ceva specific zonelor mai orientale, merge de minune să servim şi un pahar de ayran. Pe cât de delicioasă este această băutură, pe atât de simplu de făcut. Ce vă recomand ca “lege” este să folosiţi mereu mentă proaspătă şi să pregătiţi ayran-ul atunci când îl serviţi.

Avem două tipuri de ayran, fiecare dintre ele putând fi derivat şi într-o variantă cu usturoi, deci ar cam fi patru. Dacă alegeţi să puneţi usturoi, vă recomand prima oară să puneţi un căţel la 2-3 porţii dacă faceţi varianta cu menta şi ceva mai mult dacă o faceţi pe cea cu castraveţi.

Citeşte mai departe »

Salată de pătrunjel arăbească – Tabouleh

Salata pe care o să v-o prezint în rândurile ce urmează este de vină pentru această mică serie de mâncare arăbească. În urmă cu mai multe luni de zile, la cantina la care mănânc în fiecare zi lucrătoare, aveau tabouleh, cum sunt curioasă şi pofticioasă din fire am luat să incerc şi eu, destul de sceptică, pătrunjelul mi se pare o plantă prea aromată ca să o poţi face salată aşa simplu. Ehhh, m-am înşelat şi încă grav, pătrunjelul merge excelent făcut salată!

După încă două – trei porţii răspândite în timp, căci la cantina Yuppies din Pipera nu se mănâncă zilnic acelaşi lucru, am notat numele ca să studiez reţeta. Am găsit repejor ingredientele, simple simple până la bulgur (un fel de grâu zdrobit mai mare sau mai mărunt), despre care am aflat în cele din urmă că s-ar găsi pe la băcăniile arăbeşti, aşa că m-am aprovizionat de la cea de la Drumul Taberei 34. Între timp pot să vă anunţ că au şi la magazinaşul din incinta “restaurantului” Naser de vis-a-vis de Piata Domenii.

Citeşte mai departe »

Pita arăbească Man’oushe

De o vreme mă tot învârt în jurul ideii de a pregăti ceva bucate arăbeşti şi în cele din urmă inevitabilul s-a produs, meniul a fost stabilit şi mare parte din ingredientele speciale procurate. În momentul definitivării meniului mi-am dat seama că nu se poate ca masa mea arăbească să fie completă fără o lipie lângă. Am tot căutat o reţetă care să mă satisfacă şi care să meargă cu restul preparatelor: să fie o lipie mai grosuţă, nu cea libaneză, să aiba ceva arome specifice estului şi mai ales, să se prepare suficient de simplu.
Citeşte mai departe »