Arhiva categoriei ‘Americană’

Cel mai bun chec cu banane (o banana bread un pic mai șmecheră)

Nu că mă laud dar chiar așa a fost. Așa de bun că n-a mai rămas nimic din el. Juha l-a scos din cuptor, a dat drumul la filtrul de cafea și când m-am dus să-mi torn o cană am constatat că-mi rămăseseră și mie vreo 2 felii. Grrr.

Așa, am zis în titlu că-i o rețetă mai șmecheră. Cum așa? E simplu, din cauza ingredientelor. Că altfel, la preparare cam toate rețetele de chec cu banane sunt simple: se amestecă toate, se pune maglavaisul în tavă, se bagă la copt.

N-aș fi scris acest articol dacă nu mi-ar fi plăcut rezultatul. Și dacă n-aș fi testat pentru prima dată câteva din produsele de la Solaris și n-aș fi fost mulțumită de ele. Oamenii ăștia chiar fac treabă bună.

Citeşte mai departe »

Prăjitura îngerilor (Angel Food Cake) cu cremă de lămâie și soc

Angel cake_mici-32Să tot fie 3 săptămâni de când colegul nostru, Viorel s-a mutat la Luxemburg. Ne cam lipsesc râsul (cu lag) la glumele celorlalți, dansul și zgomotul scos de scaunul lui când se bâțâia pe hip-hop, mâinile în aer și glumele lui scurte și profunde.

Cu vreo 3 zile înainte să facă pasul, m-am gândit să-i pregătesc o prăjitură cu flori de soc de care să beneficiem toți și cum aveam pe listă de ceva vreme Angel Food Cake, asta am și prestat. Rețeta este adaptată după cea din cărticica magică Cute Cakes.

Nu am avut formă specială dar am improvizat și nu mi-a părut rău.

Citeşte mai departe »

Baked Alaska (omletă norvegiană) cu înghețată de matcha. Bonus: sorbet de matcha din 2 ingrediente.

Baked Alaska mici-44Prima dată când am mâncat așa ceva eram în Franța prin 2001. Gazda mi-a spus că la desert vom avea omletă norvegiană așa că m-am uitat strâmb la ea. Noțiunea mea de omletă până atunci însemna să bați 2-3 ouă bine, să le pui sare, multă ceapă verde, telemea și bacon și să le prăjești în untură de porc sau hai, ulei.

Așa că la vederea prăjiturii mari, îmbrăcată toată în bezea am căscat ochii surprinsă. Când am și primit o felie surpriza a fost și mai mare: bezeaua era caldă, aproape fierbinte. În centru era o înghețată de vanilie cu rom. Rece, rece. Mi-a plăcut. Mi s-a părut cam dulce dar combinația mi-a plăcut.

12 ani mai târziu (rețeta e de anul trecut dar abia acum o public) m-am hotărât s-o fac. Cumva, în ziua respectivă, s-a nimerit să mă văd și cu fetele la Simbio, așa că după ce am stat acolo câteva ore, le-am invitat pe toate la mine și la desert am avut baked Alaska.

Rețeta de față a ajuns cam la 9 oameni.

Citeşte mai departe »

Oase coapte (din dragoste pentru măduvă)

Oase coapte mici-0617siteLa un moment dat, anul trecut, am primit o invitație de la Red Angus Steakhouse (prin Florin), și-am tras un ochi la ei pe site la menu și până am ajuns efectiv să mă așez la masă cu prietenii de suferință am repetat în gând “măduvă, măduvă, măduvă”. “Cu usturoi, cu ceapă, pe pâine prăjită. Mă-du-vă.”

Desigur, doar ce îmi făcusem acasă, singurică, o supă pho la care am folosit oase de vită cu măduvă din care am șterpelit câteva și le-am dat la cuptor.

Am ajuns prima la restaurantul situat în centrul vechi, prilej cu care am dat roată localului, ajutată de Ana Doaga.

Apoi m-am instalat la masă și-am așteptat cuminte pe cei ce n-au întârziat să apară: Mădălin, Ana (Easy peasy), Ana (Butter and Cream), Florin, Elena și Lavi.

Seara a fost frumoasă, prietenoasă, la fel ca și atmosfera din restaurant.

Citeşte mai departe »

Plăcintă cu banane

banana pie small-1772De ceva vreme plănuiam să fac această plăcintă, deşi aveam sentimente confuze în legătură cu ea. Adică, îmi plac bananele dar combinate cu ceva fructe mai acide, să le mai ia din dulceaţă. Iar faptul că de cele mai multe ori sunt însoţite de cremă de vanilie cred că de fapt se accentuază acest gust.

Aşa că după ceva cercetări pe marele internet, după ce am văzut că puţini se abat de la reţeta clasică, am hotărât s-o fac eu. Şi toate adăugirile au venit, natural, chiar în timp ce pregăteam plăcinta. Na, mai deschizi frigiderul, mai vezi un lime, nişte afine care implorau să fie folosite… 😀

Citeşte mai departe »

Prăjitură de post (vegană) cu morcovi (pentru Dulce Românie)

Vegan Carrot Cake_mici-25Acum vreo săptămână am văzut la Andreea pe site că la Lidl au adus morcovi mov (şi la Adi Hădean, ce-i drept).

Şi m-am tot gândit ce să fac cu ei după ce în prealabil am halit vreo 2 ca să văd cum sunt la gust faţă de cei cu care m-am obişnuit de mică. N-am observat să fie vreo diferenţă de gust, în schimb am rămas cu urme mov pe mâini, masa de lucru, pereţi etc (de la curăţat). Nu-s definitive, binenţeles 🙂

Reţeta de faţă am preluat-o de la Andie de pe blog, însă am preferat să o încerc de câteva ori până s-o postez şi la mine.
În prima variantă am luat-o ca atare, fără modificări, însă am copt-o la aburi pentru un plus de moliciune. A doua oară am făcut mai puţină, am schimbat scorţişoara cu licorice şi mentă şi am pus morcovii-n amestec (adica mov şi portocalii).

Citeşte mai departe »

Tartă cu nuci pecan şi mere (coaptă la aburi)

Tarta cu pecan si mere-4830Acum câţiva ani cotrobăiam pe Amazon în căutare de cărţi cu reţete de prăjituri (care să fie accesibile la preţ şi care să conţină reţete de efect şi mai uşor de făcut). Aşa că am găsit-o pe mărunţica aceasta cu un nume mai mult decât sugestiv: “Cute Cakes“.

În ea am citit prima dată despre tarta cu pecan şi mere şi m-am îndrăgostit iremediabil de ea. Tot de pe atunci am încercat-o de vreo 5-6 ori, am schimbat diverse chestii şi am copt-o în vreo 3 feluri de cuptoare (pe gaz, electrice cu aburi, electrice).
O să trec prin toate trei versiunile încercate până acum, două astăzi şi una la un moment dat 🙂

Citeşte mai departe »

Cupcakes cu fistic şi cremă de kiwi. Sau cum să înveţi din greşeli.

Binenţeles că fac şi greşeli când gătesc, ce întrebare e asta? Sunt om sau robot? Partea bună este că uneori sunt reparabile. Partea şi mai bună este că înveţi din ele şi data viitoare nu le mai faci (…sau?) 🙂

Ca să ştiţi din start, reţeta de azi nu va cuprinde anumite imagini pentru că ele nu au fost făcute (pare fără sens propoziţia dar o să vedeţi că nu-i chiar aşa). Nu-s făcute pentru că la momentul respectiv, în mijlocul pregătirilor nu mi-a trecut prin cap că anumite chestii din biochimia elementelor cu care lucrez nu se pupă, iar rezultatele pot fi cam urâţele.

Voi scrie în introducere despre ce este vorba iar reţeta o voi scrie aşa cum ar fi trebuit să se desfăşoare de la bun început.
De ceva vreme, pregătesc majoritatea cremelor folosindu-mă de brânză mascarpone şi fructe (+ zahăr). La fel am procedat şi de data aceasta dar lucrurile n-au mers tocmai ca pe roate.

Aşadar, cu ocazia pregătirii acestor prăjiturele am aflat că fructul de kiwi conţine o enzimă numită actinidină care în contact cu diferite produse lactate începe să dizolve proteinele acestora (partea bună a acestei enzime este că sucul de kiwi proaspăt se poate folosi cu succes ca şi cel de ananas la marinate pentru că frăgezeşte foarte bine carnea). Partea rea în povestea prăjiturilor mele este că după 1 oră crema de mascarpone şi kiwi a devenit cam amară. La proba cu deştul (imediat după amestec) a fost delicioasă. Mai încolo… dacă treceai peste gustul amar era ok.

Citeşte mai departe »

Prăjiturele lipicioase cu ghimbir

Apăi s-a gândit ea Brânduşa să nu ne ierte nici de sărbători şi să ne pună mintea şi tăvile la contribuţie şi ne-a invitat la provocarea lunii decembrie.
Pentru cine nu ştie încă, acest “proiect” a fost lansat de Mihaela acum un an de zile şi de atunci a înflorit şi şi-a crescut numărul de adepte şi adepţi dornici să împartă şi să citească reţete diverse plecând de la anumite ingrediente. Am văzut combinaţii tare interesante pe durata acestui “proiect” dar recunosc că abia acum m-am hotărât să postez şi eu o reţetă.

Carevasăzică în această lună trebuie să folosim ghimbir. Buuuuuun. Să pregătim prăjiturele (nu torturi, pfiu) de Crăciun cu acel ingredient minune pe care-l iubesc tare mult.

Şi ca să fie treaba treabă am folosit ghimbirul sub trei forme: proaspăt, praf, sirop. Ce a ieşit (şi s-a şi terminat rapid după ce am dus tava cu totul la serviciu), se poate vedea mai departe. Juha a fost cel care mi-a atras atenţia asupra acestei bunăciuni de care aş mânca zilnic dacă nu s-ar aşeza colea pe şale şi prin alte părţi.

Citeşte mai departe »

Plăcintă americană cu dovleac

Aceasta este una dintre reţetele pe care le-am respectat de-a fir a păr fără să-i aduc modificări. Singurul aport este baza de tartă pentru că reţeta originală presupunea cumpărarea uneia deja făcute (dar necoapte), ceea ce nu e cazul. Nu gătesc cu semipreparate decât rar.

Aşadar, cum scriam şi în postul dedicat serii petrecute cu echipa de la Electrolux, cea de la Golinharris şi Ana, Radu, Andreea şi Mădălin, Marcel Iorga şi soţia dumnealui şi nu în ultimul rând cu Ioana, eu am ales să pregătesc desertul serii.

Totul s-a petrecut destul de repede, fără prea multe sacrificii şi sudoare iar rezultatul a fost delicios (şi asta v-o spune o persoană care a gătit şi mâncat prima dată dovleac de bună voie şi nesilită de nimeni).

Treaba stă după cum urmează.

Citeşte mai departe »