Va urma o perioadă ceva mai grea pentru mine, aşa că zilele acestea, ca să-mi calmez temerile şi să-mi iau gândul de la cele ce vor veni, am tot pregătit torturi, tarte şi peste ele, această dulceaţă de arpagic.
Arpagicul roşu, cumpărat de la o băbuţă prin octombrie, a rezistat eroic într-o cutie de carton, până i-a sosit rândul la pregătit. Îmi pusesem în toamnă în cap să pregătesc dulceaţă de ceapă roşie şi chiar am făcut un borcan de test. Dar când mă plimbam prin piaţă după legume de murat am zărit pe o tarabă minunile acestea mărunte şi mi-am zis că ele trebuie musai să se transforme în delicatesă.
Acum îmi pare rău că nu am cumpărat mai mult dar vine primăvara şi o să mă reaprovizionez. 
Dacă nu ştiţi la ce e bună această dulceaţă ei bine ea poate însoţi cu brio diverse tipuri de brânză, foie gras, terine, rillettes, mezeluri crud uscate.
Dacă de obicei nu vă scriu ce unelte şi accesorii sunt necesare la pregătirea unei reţete e cazul să vă scriu că pentru aceasta, în afară de cratiţă cu fund gros sau un difuzor de căldură, lingură de lemn, tel, cuţit bine ascuţit, pisălog, bol de inox, lingură, cântar, aveţi nevoie şi de o… pereche de ochelari de protecţie. ) Eu i-am purtat pe cei de biclă de care mă folosesc mai ales când circul noaptea.
).
