Arhiva categoriei ‘Aperitive’

Poveste cu rosii uscate

Rosii uscate (40 of 43)Povestea aceasta va fi mai scurta, pentru ca relatia mea cu rosiile uscate a fost una multa vreme de dragoste-ura. Cu anumite sortimente ma puteam intelege si le iubeam la gatit, pe altele nu reuseam sa le diger (nici la propriu, nici la figurat). Cred ca era, de fapt, partea de condimentare care ma tinea departe de ele. Unele, simple, ma apropiau instant, altele, pline de ierburi, ma departau.

Si-au mai fost si unele extrem de gustoase, dar maica ce de sare aveau in ele. Iti dadeau lacrimile. Trebuia sa le tii in apa o zi ca sa scapi de potroaca. Ce e drept, erau si foarte uscate si puteau fi pastrate ca atare (intr-o punga de hartie din care luai de cate ori era nevoie. Cred ca avea un kg cand am cumparat-o).

De cand am cuptorul electric (care are o gramada de avantaje, unul dintre ele fiind acela ca are ca temperatura minima 30 grade C) l-am tot testat uscand diverse legume: ciuperci de vreo 3 feluri (hribi, ghebe, galbiori de toamna), chisuri de sfecla, felii de capsuni si altele. Am experimentat facand intai cantitati mici si apoi, treptat, mai mari. Cu legume intregi sau taiate felii sau jumatati. Am incercat de obicei temperaturi de 50-55 grade C, dar intre timp am incercat si temperaturi ceva mai mari si treaba a functionat foarte bine. Cel putin in reteta de fata.

Citeşte mai departe »

Poveste cu rosii

salata rosii mici (4 of 7)-Exposure2Era prin vara lui 2001. Tocmai ma intorsesem din prima mea experienta de peste hotare- 3 luni in Franta, bursa, programul Leonardo.

Bunica avea gradina si ma ocupam eu de ea. In anul acela insa, am pierdut trei luni de munca (sapa, apa, copilit si altele) la tomate si ce mai era pe acolo.
Nu eram defel o sclifosita la mancare dar in Franta intorsesem cu sila fata de la farfurie cand mi se daduse potarniche in sos de ciocolata (era intreaga si ma privea cu ochii ca niste margele negre, asa, cum sa zic, cu tristete) si ma tulbura gandul ca la desert trebuia de multe ori sa mananc acele branzeturi cu mirosuri de ciorapi nespalati sau mai grav. Asta cand ieseam in oras invitati de niste dragi doamne pe care le-am cunoscut acolo (Monique si Marie-France), pentru ca, in rest, ne descurcam ca orice student cu ce puteam cumpara si gati.

In orasul in care eram cazati (Angers), in anumite zile aveau loc asa numitele piete in aer liber. Si mergeam cu drag si cu speranta ca o sa gasim ingrediente ca acasa si ca o sa putem gati ca acasa. Doar ca pe tarabele pline cu verdeturi nu am gasit niciodata leustean, la cei care faceau branzeturi nu am gasit nicioadata telemea, iar rosiile erau tari si fara gust.
Ce sa fac, inca nu ma desprinsesem complet de bunica si nu incercasem alte bucatarii in afara de a ei. Francezii nu faceau salata de vinete ci le taiau felii si le prajeau in putin ulei cu sare. Ciorba cu leustean era o utopie, salata cu branza si rosii un motiv de suferinta (pentru ca lipsea).

Asa ca i-am scris bunicii. Si cum profesoara care ne avea in grija mergea in Romania pentru rapoarte cam o data pe luna, ne-a adus de la bunica un saculet de leustean uscat si o cutie plina cu saleuri si cornulete. Ce fericiti am mai fost. Bagam nasul in leusteanul uscat si credeam ca visez.
Asa ca am inceput sa pregatesc supe cu leustean, cum puteam mai bine: cu dovlecei, fasole verde si altele.

Citeşte mai departe »

Porumb copt la aburi (cu diverse bunătăți)

Porumb copt la aburi cu mirodenii (24 of 27)-Exposure2De o săptămână am devenit femeie de casă (adică nu mai merg la birou). Dar merg la piață însoțită de mama și nepoți așa șontâc-șontâc și ținându-mă de burtoi burtă. Pentru că nu mi se pare nimic mai trist decât să treacă vreme fără să știi ce-i nou la tarabe și cum mai evoluează marfa.

Ei bine, ultima dată am plecat cu gând să îmi iau pepeni (mulți pepeni, toți pepenii). Am tot visat să mănânc mult și rece și să stau apoi întinsă grohăind mormăind încet de plăcere.

Doar că am luat pepeni de 3 feluri, brânză, piersici, porumb, verdețuri multe, legume pentru supe, mure, agrișe, coacăze și tot așa. Dacă nu se umplea căruțul și nu mi se făcea milă de mama (că ea căra) mai luam și niscai cireșe și dovlecei.

Ce să zic, m-a reinspirat treaba aceea cu mâncatul de produse locale și de sezon pe care o tot aud la Foodbloggers Conference de ceva ani (nu că n-aș fi făcut deja acest lucru).

Și dacă tot m-am văzut cu frigiderul plin, m-am apucat de gătit: azi o supă, mâine o înghețată, poimâine o tartă și niște porumb copt, și tot așa, ținând cont de căldura din bucătărie și lucrând cât mai simplu și mai rapid.

Citeşte mai departe »

Plăcințele kareliene (Karjalan piirakat)

Karjalan piirakka_mici-115În primele mele drumuri în Finlanda, Juha mi-a făcut cunoștință cu multe preparate tipic finlandeze (neaoșe sau moștenite de la cotropitori). Printre ele a fost și unul care mi-a rămas pe veci la inimă și anume, Karjalan piirakat.

Plăcințelele kareliene sunt formate din două părți: învelișul subțire din amestec de făină de secară și grâu și umplutura din orez fiert în lapte. Alături se poate face muhavoi (amestec de ou fiert tare și unt moale, sare, piper).

Fiertura de orez trebuie să fie cremoasă. Nu trebuie să fie uscată, orezul nu trebuie să absoarbă tot lichidul.

Tradițional, plăcințelele kareliene se făceau din secară și umplutura din orz sau kama (un amestec de făinuri: orz, secară, ovăz și mazăre). Apoi, pe măsură ce au început să se găsească mai multe tipuri de cereale (din import, mai ales), s-a trecut la amestec de secară și grâu pentru înveliș și la cartof sau hrișcă apoi orez sau mei pentru umplutură.

Versiunea de față se găsește cel mai des și să fiu sinceră doar așa am și mâncat. În magazinele finlandeze, aceste plăcințele se găsesc gata preparate și apoi congelate. Acasă se bagă la cuptor și apoi se consumă cu munavoi.

Citeşte mai departe »

Salată de kaki și avocado

salata akaki-31În această dimineață am decis ca din când în când să pun câte o rețetă din cele pe care le pregătesc în meniurile mele (de foodcoaching).

La micul dejun merg de obicei pe porridge (voi scrie la un moment dat un post despre tipurile de terci (porridge) pe care le pregătesc), iaurt, smoothies-uri cu kefir, fructe și semințe de tot felul. Sunt combinate în fel și chip pentru mai multă diversitate și, de obicei, din mai multe grupe de nutrienți, pentru că, se știe, micul dejun este cea mai importantă masă a zilei.

Deunăzi văzusem o salată de kaki la Monica (Foodiefamily) pe facebook și am poftim la acest fruct. Mi-am cumpărat câteva și le voi încerca în diverse combinații.

Cea de azi, o puteți citi mai jos. Rețeta ia maxim 10 minute, necesită și puțin foc dar nu este obligatoriu.

Citeşte mai departe »

Cătălina
Aperitive
Evenimente
Poveşti

16 Septembrie 2014
2 Comentarii

Gătim, mâncăm, donăm. Kissthecook, CookuBau și Delice Corner pentru The Big Lunch

10422438_775070475858546_4611142699554210247_nCe, cum, când, cine?

Ce– Avem The Big Lunch. Ce facem acolo? “The Big Lunch Bucharest este un eveniment de comunitate și de fundraising pentru cauze din București.” Acest lucru înseamnă mai pe scurt că tot ceea ce se va găti de către diverse persoane va fi de vânzare și consumat de către altele, iar toate fondurile strânse vor fi donate unor diverse cauze/proiecte.

Citeşte mai departe »

Oase coapte (din dragoste pentru măduvă)

Oase coapte mici-0617siteLa un moment dat, anul trecut, am primit o invitație de la Red Angus Steakhouse (prin Florin), și-am tras un ochi la ei pe site la menu și până am ajuns efectiv să mă așez la masă cu prietenii de suferință am repetat în gând “măduvă, măduvă, măduvă”. “Cu usturoi, cu ceapă, pe pâine prăjită. Mă-du-vă.”

Desigur, doar ce îmi făcusem acasă, singurică, o supă pho la care am folosit oase de vită cu măduvă din care am șterpelit câteva și le-am dat la cuptor.

Am ajuns prima la restaurantul situat în centrul vechi, prilej cu care am dat roată localului, ajutată de Ana Doaga.

Apoi m-am instalat la masă și-am așteptat cuminte pe cei ce n-au întârziat să apară: Mădălin, Ana (Easy peasy), Ana (Butter and Cream), Florin, Elena și Lavi.

Seara a fost frumoasă, prietenoasă, la fel ca și atmosfera din restaurant.

Citeşte mai departe »

Biscuiţi cu brânză albastră

Biscuiti2-2540Povestea cu reţeta aceasta este destul de simplă: am văzut, am plăcut, am copt. Prima tranşă a fost dusă la un botez de Lie ciocârlie, proaspăt sosită în familia Dincă . Ţin minte că atunci nu am pus anumite componente în biscuiţi pentru că erau o grămadă de copii pe listă, mame care alăptau s.a.m.d. Cu toate acestea, tot mi s-au părut a fi nişte biscuiţi buni de ronţăit de către oricine. Sunt din aceia la care mănânci până termini tava 🙂

Eu, ca să nu fac asta, am adus tava la birou. Şi s-au terminat văzând cu ochii. Să mai fi fost 😛

Citeşte mai departe »

Vinete la cuptor cu mozzarella

vinete cu mozzarella-8De când am văzut rețeta aceasta la Andra n-am mai avut somn.

Ce-i drept o voi încerca și pe ea ca atare în curând pentru că vinete mai am (culese de nepoata mea din grădină). Am ales un coș plin cu vinete micuțe și coapte ca să le gătesc cum pot eu mai bine.

Rețeta de față a fost adaptată pentru ingredientele avute în frigider, dar pot spune că nu am greșit foarte mult și că gustul a fost superb. Promit ca usturoiul să nu-l mai bag de tot la blender data viitoare ci să las și bucăți mai mari că tare gustos mai este așa caramelizat.

Citeşte mai departe »

Salată din kale, mozzarella și rodie

salata de kale si mozarella-12De când există grădina de la Domnești m-am tot luptat să-mi fac timp liber să ajung pe acolo și s-o ajut pe mama s-o întrețină. De vreo două luni am început să plantez și de capul meu plante care nu prea se găsesc prin piețe.

Partea bună cu o astfel de grădină este că știi exact cum cresc ingredientele pentru viitoarea ta hrană. Și în cazul nostru cresc cu pământ, soare, mraniță, apă, dragoste.

La acest moment mai avem vinete, ardei, gogoșari, kale de două feluri (Red Russian și Black Tuscany), varză de Bruxelles albă și roșie, broccoli violet, Pak Choi, gulii albe și violet, sfeclă de două feluri.

Kale este o varză din grupul celor care nu formează căpățână, are frunze mari, crocante, cu gust de varză ceva mai brut decât cel al verzei normale. Momentan, este o legumă în vogă și pe la străini se prepară cipsuri de kale cu ulei de măsline și sare.

Ce am constatat în urma cultivării ei: că nu este complicat de crescut și de înghijit, că are frunze mari ce pot fi recoltate săptămânal (de la 10 plante am cules ultima dată cam 30 frunze), că după recoltare frunzele se păstrează perfect dacă sunt înfâșate în ziare umede și puse cu tulpinile în apă. Că Natalia iubește cozile de kale și le ronțăie ca un iepuraș (așa cum face de altfel și cu păstăile de mazăre dulce).

Citeşte mai departe »