Namelaka cu miso alb, granita din rambutan

Namelaka este o budincă japoneză foarte similară cu baza pentru crème brûlée (pot de crème). Se face de obicei din smântână dulce, lapte și gălbenușuri și se coace la aburi.

Sună un pic cam ciudat ingredientele acestea dar numai pentru că nu multă lume este obișnuită cu (vorbesc despre români, ele sunt foarte populare în Asia. Pasta miso este așa, un fel de borș dar cu totul alt gust).

Câteva cuvinte despre această pastă: miso este un ingredient japonez obținut prin fermentarea boabelor de soia. Uneori se adaugă orez, orz, secară, chiar și hrișcă. În funcție de ingredientul din care este făcută, culoare și perioadă de fermentație, pasta poartă mai multe nume: mugi (dacă e cu orz), tsubu (cu grâu sau orz integral), genmai (cu orez brun) și tot așa (mai multe informații aici

Fermentația poate dura de la câteva zile până la câțiva ani. Eu am, de exemplu, miso din soia și orez (Shiro Miso- alb, vezi imagine mai jos), miso din soia și orz prăjit (Hatcho Miso– roșu foarte închis și mai puternic la gust).

De obicei folosesc miso la supe și la sosuri dar de data aceasta l-am introdus într-un desert. Produsele se găsesc și pe la noi, nu la foarte multe magazine, dar se găsesc (de exemplu, în magazinele cu produse naturiste sau produse pentru vegani, produse fără gluten etc).

Până la această dată nu gustasem încă rambutan. El se găsește la noi de ceva vreme atât proaspăt cât și la conserve. Recunosc că după ce am gustat, i-am găsit o mare problemă: față de litchi (fac parte din aceeași familie) de exemplu, este mai dulce și cu aciditate ceva mai scăzută, iar mie îmi plac fructele mai acrișoare. Dar combinat cu lămâie și lime este foarte bun, răcoritor. Așa că soarta lui în desertul de azi a fost să devină granita.

Rețeta de azi nu a fost creată așa tam-nesam ci pentru a promova un frumos festival care va avea loc în curând în Bucuresti: Asia Fest. Totodată, ea va intra într-un concurs organizat de Asia Fest în colaborare cu Tan-Viet şi restaurantul Chefs Experience. Numit el RICE UP!.

Ingrediente necesare pentru Budincă japoneză (namelaka) cu miso alb

1 cutie lapte cocos
4 gălbenușuri
100 ml smântână dulce 35%
2-3 linguri zahăr brun (vă sfătuiesc să folosiți doar două pentru o mai bună echilibrare a gusturilor)
1 linguriță pastă miso alb
1 linguriță extras vanilie/ semințele de la o păstaie

Ingrediente necesare pentru granita de rambutan

1 cutie compot de rambutan
zeama de la o lămâie mare (cam 100-120 ml)

Fructe congelate

Pentru porția mea am folosit merișoare, pentru a lui Juha, afine. Puteți folosi cam orice, cu condiția să le striviți înainte de servire.

Tradițional, namelaka se face cu lapte, smântână dulce, ouă, gălbenușuri, zahăr și se coace la aburi. Rezultatul este o budincă foarte cremoasă.

Eu am folosit lapte de cocos și s-a comportat exact cum mă așteptam: nu a ieșit cea mai fină cremă dar a ieșit delicioasă.

Așadar, într-un vas rezistent la foc se pun laptele de cocos, smântâna dulce, vanilia și pasta miso. Se pun pe foc și se lasă la încălzit. Nu se fierb dar amestecul trebuie să fie fierbinte. Se amestecă tot timpul pentru că pasta miso nu se dizolvă repede și e posibil să rămână bucăți întregi în compoziție.

Se ia de pe foc când e fierbinte și se lasă deoparte. Cu ajutorul unui mixer se bat albușurile împreună cu zahărul. Apoi, se ia cu o lingură din amestecul fierbinte, se pune peste gălbenușuri, se amestecă. Se mai pune o lingură, două și se amestecă. Și tot așa până se încorporează tot amestecul de lapte și smântână.
Se trece totul printr-o sită fină.

Se pornește cuptorul și se lasă la 160 grade C. Dacă acesta are și funcționare cu aburi, se pune pe coacere cu abur fierbinte la 150 grade C.

Dacă nu are, într-o tavă mai adâncă se toarnă apă, și în ea se pune vasul cu compoziția de mai sus. Se lasă la copt 40-45 minute. Dacă se coace în vase mai mici, pentru porții separate, durata de copt la cuptor va fi mai mică (cam 30 minute). Dar important e ca atunci când trece timpul respectiv, dacă se scutură puțin vasul în care e budinca, aceasta trebuie să tremure ca o piftie (și nu să facă valuri).

Se scoate din cuptor, se lasă la răcit și se pune la frigider.

Cât se răcește, se prepară granita de rambutan, treabă foarte dimplă dar de durată. Se pun compotul de rambutan și sucul de la o lămâie într-un blender. Se mărunțesc bine, se pun într-un vas cu capac și se bagă la congelator. Trebuie să înghețe bocnă. Și acest lucru se va face cam în 6-8 ore. Eu am ținut vasul peste noapte.

Asamblare/plating:

Se iau 3 linguri de budincă, se pun în vasul de servire. Se pun fructele într-un mojar și se strivesc cu pistilul (eu am folosit un mojar din lemn rămas moștenire de la bunica).

Cu ajutorul unei furculițe (zic unii, eu vă zic lingură ca să aveți spor), se răzuie blocul înghețat de rambutan și lămâie. Se răzuie bine până se strâng 2-3 linguri de granita.

Fructele strivite se pun lângă budincă, la fel și granita. Se servește imediat.

Surplusul de granita nu se aruncă! Cu prima ocazie când serviți niște vin spumant, Cava sau Prosecco, faceți un slush.

Eu am mai făcut treaba aceasta dar cu sorbet de litchi și zmeură. Mniam, mniam, slurp! 😀

Nu închei până nu vă invit la o mic concurs:

Numiți-mi două ingrediente preferate din bucătăria asiatică și ce vă plăce să gătiți cu ele. Cel mai frumos răspuns (îl alegem noi, Juha și Cătălina + cele 4 pisici pofticioase) primește o bocceluță cu produse Tao-Tao de la Tan-Viet și Asia Fest.

Altfel de creme coapte, nu neapărat japoneze, găsim la:

Anda Calinici: Cremă de salcâm la cuptor.
Mihaela: Pot de creme cu ciocolată