Churros y Champurado (unde y e și)

E luna mexicană în mica mare lume a bloggerilor culinari români. Adică se găzduiesc rețete mexicane în cadrul The Food Connection, la una dintre favoritele mele doamne din blogosferă: Laura Laurențiu.

Inițiatoarele acestui frumos proiect care nu numai că ne plimbă prin tot felul de bucătării dar ne și leagă mai bine prieteniile, sunt fetele de la Savori Urbane.

Nu suntem prea străini de bucătăria mexicană, de cele mai multe ori gătind tematic diverse bunătăți din zonă. Mai ales dacă ne ajută magazinele și găsim ingredientele de care avem nevoie.

Pentru acest proiect programasem o supă de avocado (dar am luat la pipăit ultimele stock-uri de avocado de prin magazine și-am concluzionat că sunt mai bune de spart capete decât de pasat și mâncat). Făcusem și-un chili con carne dar îl publicăm în altă zi că nu mai avem timp. Pe site, în schimb, puteți găsi: guacamole, avocado cu salsa de roșii, supă picantă de porumb.

Așadar, Juha și-a pus tricoul cu Marcello Mastroianni și Anita Ekberg și a început să facă churros (după rețeta de aici). A ținut morțiș să se abată de la rețeta simplă de sos de ciocolată pe care o pregătește de obicei, ca să croiască un champurrados.

Credem noi însă, că zeul nemilos al porumbului ne-a dat o făină greșită. Textura sosului era cel puțin ciudată. Asta nu l-a făcut însă mai puțin delicios.

Ingrediente pentru churros

50 g unt de 82%
350 ml apă fierbinte
1/2 linguriță vanilie măcinată (sau extract de vanilie)
250 g făină albă
1 linguriță praf de copt
1 litru ulei de floarea-soarelui (rapiță)
* opțional, câteva bucăți de pâine necesare la testarea uleiului (dacă e încins îndeajuns)

În primul rând, se topește untul. Într-un vas se toarnă apa fierbinte, se adaugă vanilia și se lasă 1-2 minute. Se toarnă și untul topit. Separat, se pregătește un alt vas în care se adaugă făina și praful de copt. Se face o gaură în mijloc și se toarnă amestecul lichid. Se omogenizează bine cu o lingură până se obține un aluat mai… păstos. Seamănă el așa cu aluatul de choux (doar că n-are ou).

Se lasă la răcit dar nu neapărat de tot, ca să nu se întărească prea mult. Se pune uleiul la încins într-o cratiță încăpătoare. Acum, mexicanii fac niște churros grași și mari și frumoși și tot așa ne ies și nouă când nu uităm că am consumat toate pungile de turnat aluat și improvizăm cu o siringă cu cap prea mic.

Așadar, puneți puțin ulei pe lamele unei foarfeci, turnați churros cu siringa sau posh-ul, cu ce aveți la îndemână, tăiați cu foarfeca și lăsați la prăjit până când capătă o culoare auriu-maronie.

Se pot mânca cu sos sau cu un amestec de zahăr și scorțișoară sau cu ambele 😉

Ingrediente pentru champurrado

30 g făină de porumb (pentru tortillas)- cum spuneam, noi nu am găsit ce trebuia. Neputând să deschidem punga să vedem care e treaba, iar la mână părea OK, am cumpărat de fapt un mălai foarte, foarte fin. Care deși a fost fin, la fiert tot mămăligă s-a făcut 😀
375 ml apă (sau mai multă, pentru că făina poate reține mai multă)
50 g ciocolată neagră
125 ml lapte
1,5 linguri zahăr negru (cel tip melasă)
1/4 linguriță scorțișoară
un vârf cuțit de sare

Cum se face? Dacă aveți făina corectă, vă invit să mergeți pe această variantă:

Se pune apa la fiert împreună cu sarea. Când dă în clocot, se adaugă ușor făina amestecându-se repejor pentru o omogenizare fără cocoloașe. Când se îngroașă, se adaugă ciocolata, apoi laptele, scorțișoara și zahărul. Se amestecă bine până când totul este omogen și frumos și lucios și obțineți un sos bun de te lingi pe degete. La nevoie se mai adaugă zahăr negru.

Dacă nu vreți să riscați, mergeți pe versiunea de sos a la Cătălina:

100 ciocolată neagră
200 lapte 3,5% ba chiar v-aș recomanda smântână dulce de 30% grăsime
1 lingură zahăr negru melasă
1/4 linguriță scorțișoară,
1/4 linguriță praf de ardei iute sau oleacă de ardei iute proaspăt dacă aveți curaj 😉

Cum se face? Se pune laptele/ smântâna într-un vas pe foc mediu iar când dă semne că s-a încins, se pune ciocolata bucăți. Se ia de pe foc, se amestecă până se topește ciocolata, se pune zahărul, scorțișoara și ardeiul iute. Se amestecă din nou până se obține sosul cel lucios, aromat și oleacă pișcător.

Se înmoaie los churros în el sos, se mănâncă și se vorbește spaniolă cu accent mexican.

Notă pentru bunicuța cu reclamații: altă făină n-am găsit aici la noi la piața mexicană. Viața-i tristă dar sosul a fost bun.

Altă notă: aflăm acum că de fapt churros s-au născut în Spania și Portugalia, dar nu-i nimic, ei sunt populari și-n Mexic. Mai aflăm că pe acolo se umplu cu dulche de leche, cajeta, ciocolată sau cremă de vanilie. Tanananana!

Mai găsim rețete de churros la:

Mihaela
Teo de la Cluj
Ionela