Ghebe și metode de conservare

De câte ori aud cuvântul ghebe mi se declanşează un mecanism în creier care mă trimite departe în copilărie, în vacanţe, când bunica se întorcea încărcată de la Vatra Dornei. Şi de obicei aducea ghebe murate-n saramură, tăieţei de casă, smântână de bivoliţă grasă de sta lingura ţeapănă în ea, brânză bună bună

Ţin minte că ghebele mi le punea dimineaţa-n omlete sau le mâncam aşa, murate, pe pâine.

Acum două zile, vecinul Tzap mi-a dat de lucru după ce în prealabil m-a sunat să mă întrebe dacă vreau ghebe, că-s o grămadă pe marginea drumului, pe la Voineşti.

„-Câte vrei?
-Cât costă?
-10 lei/ lădiţa
-2 lădiţe!”

Aşa că seara şi noaptea următoare am planificat cum să le conserv şi ce să gătesc cu ele şi apoi am şi trecut la treabă. Vă zic sincer, aşa frumuseţi n-am mai văzut de ceva vreme. Nişte buchete crocante şi aglomerate, nişte pălării cochete şi nişte picioare lungi de mi se întindea gâtul uitându-mă la ele.

O parte le-am murat, o alta le-am uscat şi ce-a rămas neconsolat, am pus la congelat.

Gebe uscate (pentru cei ce au cuptor electric cu ventilaţie)

Dacă doriţi să uscaţi ghebe este indicat să nu le spălaţi. Mai degrabă vă înarmaţi cu răbdare, un cuţitaş şi-o perie şi le curăţaţi cu grijă de pământ şi resturi vegetale (frunze uscate, rădăcini, muşchi, scoarţă).

Dacă aveţi cuptor electric, treaba este destul de simplă. Ciupercile se taie în jumătăţi pe lungime (dacă au picioruşele mai groase de un cm în diametru) sau se lasă întregi şi se pun pe un grătar al cuptorului.

Grătarul se bagă în cuptor deasupra unei tăvi (prin uscare ciupercile pierd apă şi împlicti le scade şi volumul, aşa că pentru a evita pierderea lor prin cuptor, o tavă dedesubt, la timpul ei…).

Se reglează cuptorul pe aer cald cu ventilaţie, la 55 grade C şi se lasă de la 5 h -5 h 30′. Le mai observaţi şii pipăiţi pe parcurs. Eu cam aşa am lucrat şi la hribi şi la ghebe eşi a funcţionat OK.

Dacă cumva, mai rămân ciuperci cu senzaţie de umed se mai lasă peste zi, pe şerveţele curate, la aer.

Ghebe murate în saramură

2 kg ghebe curăţate
4 l apă
4 linguri sare grunjoasă fără adaos de iod

Se pun apa şi sarea într-o oală încăpătoare şi se pun pe foc, la fiert.

Ciupercile se curăţă de capetele de cozi şi se spală în jet de apă. Nu prea puternic, pentru că-s fragile şi se rup. Se lasă la scurs.

Se bagă ghebele în apa clocotindă şi se lasă acolo vreo 10 minute. Se scot cu grijă şi se pun într-o strecurătoare din material inoxidabil. Se lasă la scurs apoi se iau cu o furculiţă şi se îndeasă în borcane (spălate în apă fierbinte, limpezite bine şi ţinute în cuptor la 150 grace C, timp de 30 minute- în prealabil). Cât timp se pun ciupercile în borcane, se mai toarnă câte 2-3 linguri de saramură fierbinte, iar la final se lasă spaţiu între gura borcanulelor şi stratul de ciuperci cam de două degete, se acoperă cu saramură şi se pun capacele. Se ţin întoarse cam 5 minute şi apoi se lasă la răcit încet.

Ghebe congelate

Aici treaba e mai simplă. Se curăţă şi spală uşor ciupercile, se pun în punguţe şi se bagă la congelator (eventual, etichetate).

Există, desigur, metode de murat mai bune decât a mea. Eu o ţin pe modul simplu pentru că îmi place să las ciuperca cu al ei gust şi s-o combin cu altele când o gătesc.

Dar iată câteva metode de conservare de pe la alţii:

1. Pentru uscare la aer, găsiţi informaţii aici.
2. Ghebe murate în oţet găsiţi pe site-ul „Bucătăreli la borcan„, pe care-l urmăresc cu drag de ceva vreme.
3. Ghebe uscate şi conservate în ulei găsiţi la Magda, Cat’s Kitchen.
4. Fierte în suc propriu şi apoi congelate, la Adi Hădean