Cea mai simplă plăcintă cu mere şi rubarbă. Şi o invitaţie.

E cam târziu pentru căutat rubarbă acum, dar reţeta aceasta va fi bună la anul când va apărea din nou pe piaţă.

Recunosc, rubarba din imagini am cules-o cu mânuţele astea două din grădina mamei lui Juha. În nord(ul lumii) toate se coc şi recoltează mai târziu ca la noi.

Nici nu visam să mai fac ceva cu rubarbă în acest an, numai că tot plimbându-mă prin ograda mare din Vammala, am găsit un loc ferit de găini (înconjurat cu gard din sârmă de metal) care avea cultivat pe el vreo două plante de tomate, sfeclă, dragavei şi rubarbă.

Cu gândul unei plăcinte bune în minte m-am dus în casă la mama lui Juha şi-am grăit în finlandeza mea de baltă: „Raparperi!” Ea s-a uitat la mine, a înţeles, mi-a spus repede multe cuvinte în suomi şi 10 minute mai târziu Juha m-a trimis să-mi iau câtă rubarbă vreau eu.

Şi m-a mai trimis într-un colţ al grădinii unde trona o frumoasă tufă de leuştean. Aşa mi-a crescut inima-n mine. Ca o pâine grasă în cuptor. 😀

Ingrediente pentru aluatul de tartă:

200 g făină albă
100 g unt rece
50 g zahăr
1 lingură de apă rece

4 peţioli mari de rubarbă
6 mere mici, sălbatice (sunt acrişoare)- sau 2 mere domestice
75 g zahăr

Se pun într-un vas încăpător făina, zahărul şi untul rece tăiat cuburi. Se frământă cu o furculiţă, iar când totul are forma unor firimituri, se adaugă o lingură de apă rece. Se formează o bilă de aluat care se înfăşoară în folie şi se lasă la frigider 15 minute.

Rubarba se curăţă de coajă (sau se lasă cu) şi se taie în felii groase de vreo doi cm. Merelor li se scot cotoarele, apoi pulpa se taie în felii pe lungime.
Se pun în alt vas, se adaugă zahărul şi se lasă 15-20 minute până îşi lasă sirop.

Se porneşte cuptorul şi se lasă la 180 grade C.

Se scoate aluatul din frigider, se întinde între două coli de hârtie de copt şi se pune în tavă. Se trântesc merele şi rubarba acolo, cu tot cu sirop şi se baga la cuptor. Eu am pus un capac peste tavă în primele 15 minute, ceea ce a păstrat culoarea deshisă la fructe.

Noi am servit cu un sos simplu de vanilie (200 ml smântână dulce, 50 g zahăr, 1 baton de vanilie) lăsate pe foc până la punctul de fierbere şi apoi răcite.

Închei reţeta de azi cu o invitaţie la un mic concurs în urma căruia cel ce va câştiga mă va însoţi la o seară de gătit în cadrul evenimentelor Electrolux More Inspiration4Cooking.

Va fi o seară cu arome indiene, după cum bine îmi scrie Ana-Maria în mailul său: „Incursiunea in fascinanta gastronomie a Indiei, tara celor 1001 condimente, va fi realizata impreuna cu invitatul nostru special – Ashlie Dias, Executive Chef al hotelului Crowne Plaza si, dupa cum ii place sa se caracterizeze, “un indian cu suflet de roman””

Aşa că, dacă doreşti să mă însoţeşti pe data de 24 octombrie, incepand cu ora 18:00, la Club Cortina din Corbeanca, pentru a găti împreună, lasă un comentariu la acest post iar pe 20 octombrie voi alege un câştigător (criteriul îl voi stabili pe parcurs.*

L.E. Jane, pisica mică și iubitoare din casa noastră, l-a ales pe Muntele pentru această misiune picantă.

*ATENŢIE! Acest concurs se adresează numai celor ce locuiesc în Bucureşti.