Destul de simplu de realizat, cu o cremă vaporoasă. la fel de vaporoasă ca şi pişcoturile speciale numite „degetele doamnei”.
Lui Juha i se făcuse poftă de un tiramisu bun, de casă. Şi cum este destul de încăpăţânat a insistat să-l facă cu ingrediente cât mai fidele reţetei originale. Aşa că am căutat marsala şi aici şi în Tampere şi după ce am constatat că au cam acelaşi preţ şi aici şi acolo am hotărât să îl luăm loco ca să nu car eu sticla tocmai din România.
Aşadar, chiar în a doua din ultima vacanţă petrecută în finlanda, Juha a trecut la cratiţă şi a făcut acest frumoso- pofticios tiramisù.
Ingrediente pentru o tavă de 24-26 cm
500 g mascarpone
4 ouă proaspete
75 g zahăr tos
200 ml cafea tare (expresso)
1,5-2 pachete pişcoturi Savoiardi
150 ml Marsala
1-2 linguri cacao
opţional- ciocolată cu lapte/ neagră, după preferinţe
În primul rând se pregăteşte cafeaua cât mai tare. Noi am folosit un infuzor de cafea dar pentru rezultate şi mai bune puteţi folosi un expressor sau o cană pentru făcut cafea (italienească).
Se desface sitcla de marsala şi când cafeaua este rece se combină împreună cu vinul.
Se separă ouăle în albuşuri şi gălbenuşuri. Gălbenuşurile se bat până se albesc cu zahărul tos. Se amestecă brânza mascarpone cu gălbenuşurile.
Separat se bat albuşurile spumă tare. Apoi se încorporează uşor cu o paletă în crema cu gălbenuşuri şi mascarpone. Se lasă la odihnit.
Se pune amestecul de Marsala şi cafea într-un vas cu gura mai largă- cât să încapă pişcoturile în el.
Se taie pişcoturile Savoiardi la un capăt- se înlătură cam 1,5-2 cm din fiecare (în funcţie de înălţimea tăvii). Se pun cu partea fără zahăr în amestecul de cafea câte o secundă şi apoi se aşază în picioare în tavă având partea cu zahăr pe ea câtre exterior. Se pune şi pe fundul tăvii un strat de pişcoturi înmuiate (la fel ca cele de mai sus) în cafea şi Marsala. Golurile se umplu cu resturiel rămase de la tăiat.
Se toarnă jumătate din cremă peste pişcoturi. Se nivelează. Se pune un nou strat de pişcoturi înmuiate în cafea şi Marsala şi apoi ultimul strat de cremă.
Am folosit ca decor ciocolată rasă mare dar se poate binenţeles, presăra un strat fin de cacao (cernând deasupra).
Se acoperă tiramisu cu folie de aluminiu (având ouă crude în compoziţie poate prinde miros de la celelalte alimente) şi se bagă la frigider pentru cel puţin 2-3 ore (noi l-am lăsat peste noapte).
Se serveşte rece cu un pahar cu Marsala alături.
13 Comments
Mihai
9 aprilie 2013 at 12:42Intotdeauna am avut curiozitatea asta, intrucat nu l-am folosit niciodata: s-a simtit Marsala?
Cătălina
9 aprilie 2013 at 12:53S-a simtit dar Juha a zis ca ar trebui sa punem si mai mult data viitoare :)) Eu i-am zis sa punem DOAR marsala.
jurnalulanei
9 aprilie 2013 at 14:28un deliciu! Si pozee exceptionale,comme d’habitude! Dar de unde marsala,ca eu nu am gasit.
Cătălina
9 aprilie 2013 at 15:12Eu am gasit la Bacania Veche, vreo 2-3 feluri.
Mihai
9 aprilie 2013 at 15:13Just Marsala, forget the tiramisu!
The Wandering Oltean
9 aprilie 2013 at 20:56Prăjitura asta este muntele Everest în materie de gătit pentru mine:).
Zici tu de simplu zici tu a este de făcut… eu l-am distrus de fiecare data când am încercat sa-l fac 🙂 Din diferite motive .
Încă mai am coșmaruri câteodată din cauza asta 🙂
Dar de buna e buna!
Brindusa
9 aprilie 2013 at 22:35mama mai ce pofta mi-ai facut.
jurnalulanei
9 aprilie 2013 at 23:24multumesc!
Catalina
10 aprilie 2013 at 7:38@The Wandering Oltean- Nu cred ca ai putut sa distrugi asa ceva! Cum? Mie mi s-a parut totusi simplu de facut (mai ales ca eu doar am pozat de data asta :)) )
Desi, iti spun sincera ca mai acum cateva zile am gustat (ca nu l-am putut manca) un tiramisu cu ciocolata (ziceau ei) care a fost groaznic de dulce, cu piscoturile ramase pe jumatate tari.
@Brindusa- iti spun sincer ca as mai manca unul dar cu fructe de padure de data aceasta. Eu prefer gustul dulce acrisor proaspat.
@Jurnalulanei- cu multa placere!
Rita
11 aprilie 2013 at 9:04Foarte frumoasa prezentare. Imi place mult tiramisu. E lejer si aromat. Sa va fie de bine!
Cătălina
11 aprilie 2013 at 12:08Multumim Rita!
Torturi aniversare
5 iunie 2013 at 10:22În trecut Tiramisu se mai numea Supa Ducelui. Mai târziu însă el a primit numele și semnificația pe care o are și în zilele noastre: Tiramisu sau în traducere din italiană Ridică-mă!. Acest fapt s-a datorat proprietăților afrodiziace pe care se pare că le posedă acest desert.
Această prăjitură delicioasă purta întrecut denumirea de Bagatelă Toscană și a fost preparată pentru prima dată în Siena, o localitate din Italia. Motivul preparării ei a fost o vizită pe care Marele Duce Cosimo al III-lea de Medici a făcut-o în acea zonă. El se pare că a fost atât de mulțumit de acel desert încât a dorit să ia cu el acasă, în Florența acea rețetă.
Cătălina
5 iunie 2013 at 10:28Multumesc frumos pentru toate aceste informatii!