Menu

Sunday Grilling sau cum să rămâi fascinat de Radu Popovici

Articolul acesta este scris de ceva vreme. Din iulie, mai precis. Din mai multe motive nu am avut cum sa-l public si daca am decis in sfarsit sa o fac este pentru ca Radu are din nou un eveniment pentru care invidiez deja multe persoane (mai ales ca s-au ocupat TOATE locurile).

***

…sau cum să rămâi gură-cască şi cu ochii măriţi sorbind ca un burete informaţii de care habar n-aveai. Pentru că Radu Popovici nu este numai un bun povestitor ci şi un om mărinimos care împarte cu cei din jurul său cunoştinţele despre gastronomie şi lumea culinară.

Dacă pe lângă poveştile-i calde şi glumele ticluite savurezi liniştit ceva gătit de el, poţi să declari că acea zi a fost una perfectă.

Cam aşa sunt zilele organizate de el sub numele de „Sunday grilling”- nişte duminici care se lasă cu mâncat bunătăţuri, ascultat de poveşti, testat de produse noi (cum s-a întâmplat la ultima ediţie).

N-am povestit despre prima ediţie, e adevărat, dar după a doua nu-mi mai pot ţine gura. Cu toată căldura Bucureştiului plus cele două grătare care merg până la 300 grade Celsius, oamenii se strâng în jurul lui Radu pentru că, nu-i aşa? Mâncăm, mâncăm, dar foamea de cunoştinţe şi nou e parcă mai mare.

Pe Radu Popovici îl citeam demult. Blogul lui e un frumos exemplu de „aşa da” în blogosfera culinară română. Imaginile se împletesc bine cu textul iar spre deosebire de mulţi, Radu invită la interacţiune publicul cititor de dragul interacţiunii şi nu al traficului.

Cum a decurs duminica trecută în câteva vorbe? Cam aşa: împreună cu Ioana, Sid, Monky şi părinţii lui lui Sid (cărora le urez viaţă frumoasă împreună şi de acum înainte).

Masa a început cu o brânză de capră excelentă făcută de cei de la Tarabostes. Reprezentantul lor, Mihai Ciocan, ne-a explicat pe scurt care este procesul de producţie al acestora şi ne-a răspuns cu răbdare la întrebările puse. Brânza şi-a arătat frumosul gust însoţită fiind de dulce-de-iute roşu pregătit de Radu.

S-a continuat cu ciuperci champignon umplute cu ricotta, pesto şi seminţe de pin, lăsate oleacă pe grătar. Sosul însoţitor şi cel care a împlinit gustul a fost unul de iaurt, ulei de măsline şi busuioc.

Urmatorul fel a constat din frigarui de pui asiatice cu sos de arahide si orez salbatic. Mancasem mai demult pui cu sos de arahide pregatite de un prieten congolez dar la acea vreme sosul mi se paruse foarte greu. Radu a putut insa echilibra cum numai el stie si de data aceasta am putut manca in pace fara sa-mi fac probleme… „de constiinta”.

Nu mai mancasem demult porc, asa ca ceea ce a urmat a picat numai bine: Muschiulet de porc marinat si servit cu cartofi şi 3 sosuri diferite (unturi compozite).

Desertul sau sa-i zic felul ce a incheiat din punct de vedere gastronomic ziua a fost la fel de echilibrat si mi-a dat ocazia sa mananc niste branzeturi maturate minunate: Mere marinate şi caramelizate, servite cu sos de stafide şi cu branzeturi maturate.

Daca nu ati aruncat inca un ochi pe articol ar fi bine sa o faceti acum, pentru a vedea si imaginile preparatelor. Recunosc cu mana pe inima ca am ales sa ma relaxez de aceasta data asa ca nu am mai luat aparatul cu mine. Nici macar nu mi-e rusine s-o recunosc. Prietenii mei au mancat deja prea multa mancare rece din cauza mea asa ca i-am lasat sa se relaxeze la randul lor fara sa le var obiectivul in friptura :))

Poate va intrebati de ce postez artcolul acum desi „Fun & Grill” din 6-7 octombrie este deja ocupat. Ei bine, va urma unul pe 3-4 noiembrie (urmariti blogul lui Radu pentru a afla data exacta) si va spun cu mana pe inima ca nu trebuie ratat. Mai ales ca acum, toate au loc in afara Bucurestiului (asadar, un motiv in plus sa evadati).

No Comments

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.