Tartă de nectarine, mentă şi scorţişoară

Cătălina se îndreptă de şale, îşi şterse fruntea de sudoare şi praf şi continuă să culeagă fructele parfumate. Era, împreună cu ai săi colegi de facultate, în livada de nectarini pitici din campus.

Era perioada de practică (de vară) a Horticulturii. Dorită de studenţi din cauza culesului fructelor în pârg sau coapte, a iubirilor înfiripate ad-hoc şi a bronzului prins vrând-nevrând. Urâtă de studenţi din cauza praşilei făcute zile în şir în livadă, solarii, sere sau loturile de viţă-de-vie într-o căldură soră cu leşinul.

Teodora cea înaltă şi zveltă strecură câteva fructe în sân. “Sî avem pentru mai încolo”, îmi zise. “Cî doar nu munşim pi dejeaba”.
Uca îşi îndreptă spatele şi constată: “Măiculiţă, câte rânduri mai avem. Nu cred că terminăm azi.” Uca e mai scundă şi are cea mai hipnotizantă şi albastră privire.

Maria se uită obosită la noi: “Mai avem un pic şi mergem în camere. Prea s-a lăsat cald”.

Teo, Maria, Cătălina şi Uca stăteau în căminele universităţii. Eu stăteam la bunica dar mai rămâneam când şi când pe la fete, la o carte, o pizza, o discotecă, o petrecere sau un învăţat în ultima clipă la nu ştiu ce examen sau colocviu.

Eram 5, aproape nedespărţite. Şi pe vremea aia toţi colegii mă strigau “Bugsy”. De la Bugs Bunny adică. Pentru că dacă în liniştea amfiteatrului, când un profesor preda materia se auzea un ronţăit suspect, de la mine venea- mâncam de zor morcovi şi/ sau ridichi.

Profu’ de pomicultură îşi făcu apariţia de undeva din răcoarea clădirii. “Liber! Ne vedem mâine dimineaţă aici, că văd că nu aţi terminat încă!”

Ne-am îndreptat toate spre cişmele să ne spălăm de praf. Aşa, înainte de duş. Pe drum, mergând agale cu mânecile suflecate şi tricourile legate la talie, pantalonii suflecaţi, în picioarele goale şi baticurile pe cap, ne întâlnim cu “şmecherii” de la Română-Americană.

“Ăhăhăhă, ia uită-le şi p-astea, vin de la seminarul de Varzologie!”

“Măcar aicea tot învăţăm ceva mă nătărăule!” răspunse uităndu-se cu o privire de oţel la el, Teo. Teo le zicea bine şi fără menajamente.

Mi-e dor de voi fetelor, să ştiţi. Şi vă dedic reţeta de astăzi.

Tarta aceasta am făcut-o de câteva anul trecut după ce am realizat (din greşeală) cât de bine îi şade nectarinei lângă o frunză de mentă şi un praf de scorţişoară. De altfel, am făcut şi dulceaţă de nectarine, cu aceleaşi arome. A fost delicioasă.

Pentru azi aveţi nevoie doar de:

250 g făină albă
125 g unt
(82% am preferat eu)
50 g zahăr muscovado)
3 linguri lapte dulce

6-7 nectarine coapte
1 beţişor de scorţişoară
5-6 frunze de mentă
50 g zahăr muscovado
1 lingură oţet balsamic
20 g unt

Se prepară întâi aluatul. Se pun untul foarte rece tăiat cuburi, făina şi zahărul într-un robot şi se amestecă la viteză medie până când se formează firimituri. Se adaugă laptele puţin câte puţin până când se formează o bilă de aluat.

Se întinde cu degetele într-o tavă de copt (26-28 cm diametru) şi apoi se bagă la congelator cam 2 minute.

Nectarinele se spală bine, se taie în felii şi se pun într-un vas adânc. Se adaugă zahărul muscovado, menta, scorţişoara şi oţetul balsamic, se amestecă bine şi se lasă la frigider cam 30 minute.

În timp ce ele se odihnesc şi lucrează, se porneşte cuptorul la 180 grade C.

Se scot aluatul de la congelator şi vasul cu nectarine de la frigider. Nectarinele ar trebui să fi lăsat deja suc aşa că se scurg şi se aşează în tava cu aluat (după preferinţe- eu le pun deobicei în cercuri concentrice).

Sucul obţinut de la fructe se pune pe foc împreună cu bucăţica mică de unt şi se fierb vreo 2-3 minute. Cât să dea în clocot şi încă un pic. Se toarnă apoi peste fructe şi se dă la cuptor.

Se coace tarta vreo 30-40 minute până fructele se rumenesc bine iar sosul se reduce şi devine “lipicios”. Se mănâncă rece sau caldă, se împarte cu vecinii sau prietenii (dacă familia nu este pe aproape).

Etichete: , , , , , , ,

12 comentarii la “Tartă de nectarine, mentă şi scorţişoară”

  1. Alina says:

    Ce amintiri frumoase ai si ce tarta misto ti-a iesit! Si mie imi plac nectarinele mult!
    Fotografiile sunt senzationale (ca de obicei)! :*

  2. Ile says:

    Ce tartă superbă!! Eu sunt innebunită după tarte, iar nectarinele sunt unele din fructele mele preferate! Yamiiii!

  3. Alice says:

    doamne ce poze….si texte…fata draga trebuie sa scrii mai des! hugs

  4. Cătălina Cătălina says:

    Eh, stai să-mi revin din vară şi o să scriu mai des. 🙂

  5. Edith says:

    Vai, cred ca-i bestiala tarta asta! Arata bine de tot!!! 🙂

  6. […] « Tartă de nectarine, mentă şi scorţişoară Dulceţuri 28 August 2012 Nici un comentariu Bucătar: […]

  7. […] Dar, reţete pas cu pas pentru aluat se găsesc destule pe site şi vă las un exemplu aici. […]

  8. Uca says:

    Multumesc Bugsy! Multumesc pentru aceasta minunata amintire!

  9. […] Se pun în robot făina cernută, untul tăiat cuburi şi zahărul. Se amestecă până la obţinerea de firimituri mari. Se adaugă laptele şi se continuă amestecarea până când se obţine o bilă de aluat. Se pune într-o folie din plastic şi se lasă la frigider cel puţin o oră. Vezi mod de preparare şi aici. […]

  10. […] trecută am cumpărat un kilogram de piersici cu gândul să fac o tartă, o chestie banală dar incredibil de gustoasă. Însă mi s-a părut prea cald pentru a găti ceva […]

Lasă-ne un comentariu