Tarte Tatin de caise şi lavandă

Caterine se aşeză turceşte pe podea şi începu să cureţe caisele. Poftise la plăcintă de când Bristene, prietena ei din satul vecin, o chemase pe la ea să culeagă fructele aurii din cais ca să facă dulceaţă. Păcat, păcat că plouase mult duminică şi nu s-a mai dus, aşa că a rămas în căldura aprigă a casei tânjind.

Curăţa, curăţa umplându-şi nările cu mireasma lor proaspătă şi degetele cu sucul lipicios. „O să fac caramel cu untul făcut acum două zile. Pun caisele şi pate sablee şi apoi coc uşor. Cu cine să împar…?”

„-Caterine!”, strigă o voce de afară, atât de cunoscută şi dragă încât de emoţie, jumătate din caise se rostogoliră pe podea.

Răsturnă caisele într-un bol verde şi ieşi la fereastră, tremurând uşor.

„-Bonjour Jean! Ca va?” zâmbi chipeşului brunet, cel mai înalt şi oacheş băiat din sat. Brutarul care făcea cea mai bună pâine din împrejurimi.
„-Ca va ma bellette!” răspunse cu voce baritonală Jean. „E vremea lavandei, ţi-am adus să-ţi pui în păr şi în pernă, să miroşi la fel de proaspăt ca ea” grăi şi scoase de la spate un buchet albastru şi parfumat, zumzăit de albine.
„Comme il est beau!”
„Comme toi ma chere, come toi.”

Coborî în fugă scările aranjându-şi fusta şi cămaşa şi deschise uşa îmbujorată toată. Îi fură buchetul lui Jean, el îi fură ei un sărut şi plecă la treburi lăsând-o să-l privească cum se depărta spre casa lui.

Intră în casă şi în timp ce urca spre bucătărie cu buchetul în braţe mai mult plutind decât mergând, visa cu ochii deschişi la casuţa ei şi-a lui Jean, cu grădiniţă, găini şi capre.

… termină de curăţat caisele şi rupse două rămurele de lavandă. „O să le pun în tartă” îşi zise.

Pregăti de-o parte:

250 grame făină albă de la moara „Sept Epis”
125 g unt
50 ml melasă (50 g zahăr)
50 ml lapte
1 vârf de sare

15-20 caise spălate şi rupte în jumătăţi
100 ml melasă (100 g zahăr)
2-3 infloresceţe de levănţică
50 g unt

Băgă două trei lemne pe foc cât să ridice temperatura în cuptor până pe la 200 grade C.

Se apucă de aluat răcindu-şi mâinile în căldarea cu apă din fântână. Puse făina, melasa, sarea şi untul rece tăiat cuburi într-un vas mare şi începu să frământe uşor cu vârfurile degetelor. Aluatul, sub mâinile ei, se transformă în firimituri mari. Puse laptele şi amestecă până obţinu o bilă de cocă. O lăsă la răcoare în cămară şi se apucă de caramel.

Puse melasa şi florile de lavandă într-un vas şi îl lăsă pe foc mic.

„Caterine!” se auzi vocea vecinei Denisse, „eşti ocupată?”
„Sunt şi nu prea.”

Pălăvrăgiră câteva minute până când simţi şi văzu fum ieşind din bucătărie. Alergă ţinând în mâini poalele fustei. „Oooooffffff!”, smulse cratiţa de pe foc şi aşteptă caramelul să-şi domolească spumele. „Ei, nu e chiar aşa de grav”, gândi. „Şi miroase bine, chiar dacă s-a ars puţin. Untul ar trebui să-l facă mai blând.”

Luă un cub de unt şi-l aruncă peste caramelul care începu să sfârâie. Amestecă şi mai puse un cub. Avea acum o cremă frumoasă şi lucioasă pe care o turnă într-o tavă de ceramică. Pe măsură ce lua contact cu suprafaţa rece a tăvii, caramelul se întărea şi îşi potolea supărarea.

Luă jumătăţile de caise şi le puse cu pulpa în caramel. Umplu bine tava. Luă aluatul din cămară şi îl întinse într-un platou cu degetele. Apoi îl trase peste caise şi presă marginile.

Băgă tava la cuptor şi se apucă de vase visând la grădina ei cu roşii, la cireşii amari, la câmpul de lavandă şi la pâinile făcute de Jean.

Mirosea bine în bucătărie când sfârşi cu toate. Scoase tava cu tartă din cuptor şi-o lăsă la odihnă. Ieşi în curte şi se întinse în hamac.
Dormi mult mult, în parfum de tei şi se trezi târziu în răcoarea nopţii. O zări pe Denisse peste gard şi o invită la o felie de tartă. Sau două.

**********

Mă folosesc de povestea şi reţeta de mai sus pentru a răspunde invitaţiei prietenei mele Andie. Este rândul ei să aleagă ingredientele cu ajutorul cărora blogării culinari să pregătească ceva bun şi conform temei date.

Este vorba de „Dulce Românie”, lansat de Mihaela, de la De prin lume adunate . După mai mult de un an şi jumătate, m-am încumetat să particip şi eu la acest minunat proiect şi am ales caramelul dintre cele două propuneri are lui Andie.

Sper că am reuşit ceva bun (mie tarta mi-a plăcut foarte mult şi abia aştept diseară să o însoţesc cu o cupă de îngheţată de caise).

Notă: personajele din povestea mea sunt mai mult sau mai puţin fictive. 😀