Tartă de zmeură cu aluat de secară (vadelmakukko)

Afine- mustikka, zmeură- vadelma, mure- karhunvatukka, căpşune- mansikka, fragi- metsämansikka şi pam! aţi învăţat cinci cuvinte în suomi (finlandeză). N-a fost prea greu nu? (lasă că „vedeţi” voi cum se numără şi vă trece).

Îl învăţăm şi pe al şaselea? În regulă: kukko- copt în aluat.

Când am auzit prima dată finlandeză am avut impresia că ascult nişte persoane vorbind grăbit în ungureşte. Apoi mi s-a părut că aduce cu greaca. În final, m-am lămurit. Nu seamănă cu nimic din ceea ce ştiu. Nu este o limbă pe care s-o înveţi uşor dar nu-i nici imposibilă. Se bazează pe alcătuirea unor cuvinte din alte cuvinte (la fel ca şi germana). Gramatica este ceva mai complicată decât cea a limbii române.

Nici nu ştiu de ce vă vorbesc despre ea de vreme ce, cu toate cărţile, CD-urile şi cursurile trimise de Juha plus „ascultat” de câte ori am fost prin Finlanda (că deh, e mai uşor să înveţi o limbă în ţara ei de baştină), nu s-au legat de mine decât unele expresii, cuvinte din domeniul culinar, număratul până la douăzeci şi numele zilelor săptămânii (şi a unor luni ale anului).

Tarta pe care doresc să v-o prezint astăzi am inclus-o în lista celor trei preparate de origine finlandeză pe care le-am pregătit în cadrul emisiunii Sănătatea în bucate de pe Digi24.

Când Marius m-a sunat şi m-a întrebat dacă nu vreau să particip ca invitat în emisiunea prezentată de el, am acceptat cu plăcere. Binenţeles că m-am tot frământat şi l-am bătut pe Juha la cap să mă sfătuiască ce să pregătesc. Hotărâsem să prepar reţete din gastronomia finlandeză. Pentru că nordicii nu mănâncă doar chifteluţe sau cârnaţi ci de la sine putere sau influenţaţi de vecini au dezvoltat un reţetar bogat ajutat de ingrediente obişnuite sau mai puţin obişnuite.

Dacă tot voi avea cel puţin încă 2 reţete finlandeze, voi încerca să scriu câte ceva despre ce ingrediente folosesc, ce predomină în bucătăria lor şi cum servesc anumite treburi.

Finlanda, ţară plină de păduri şi lacuri, abundă de ciuperci, fructe de pădure şi peşte. Finlandezii consumă foarte multe lactate (curd, smântâna, iaurt, lapte proaspăt) care sunt printre cele mai sănătoase din lume pentru că legea lor aprigă le interzice să hrănească vacile cu hormoni sau să le dea antibiotice dacă nu este necesar.

În Vammala, de unde sunt ai lui Juha, am fost la câţiva vecini care aveau ferme de vaci şi capre, de la care companiile mari colectau lapte spre prelucrare şi vânzare.

Tot finlandezii produc foarte multe tipuri de pâine şi produse de patiserie. În funcţie de regiune şi de influenţa exercitată de vecini sau de foştii cotropitori, pâinea poate fi mai uscată, deloc crescută, confecţionată din secară 100%, malţ şi melasă, sau combinaţii de secară, grâu şi orz, cu seminţe sau fără, cu sau fără lapte în formulă. Sau poate fi mai pe stilul rusesc, din făina albă de grâu, dulce (tip cozonac), din făină integrală de grâu şi tot aşa.

Preferatele mele dintre pâinile mâncate acolo au fost reikäleipä (o pâine necrescută, aproape uscată şi elastică din secară 100%), hapankorppu (o pâine subţire, crocantă) şi pâinea de arhipelag– reţetă pregătită de mama lui Juha din fâină integrală de grâu, făină de secară, malţ prăjit, fulgi de ovăz, melasă şi seminţe de in.

Ca să înţelegeţi mai bine de ce vorbesc atât despre pâine, vă spun că la fiecare vizită la ai lui Juha, mama lui ne-a pregătit de fiecare dată alte tipuri de pâine (să mâncăm acolo sau să ne luăm acasă). Are două cuptoare mari îmbrăcate în teracotă, care folosesc drept combustibil lemn şi un malaxor uriaş pentru pregătirea aluatului pe care l-a achiziţionat când spitalul oraşului si-a reînnoit bucătăria.

Dintre produsele de patiserie preferate aş enumera Lihapiirakka– pateuri umplute cu carne şi orez, Karjalanpiirakka– pateuri din secară umplute cu poridge de orez şi asortate cu unt moale frecat cu ou fiert tare.

OK, OK, înainte de a vă plictisi (prea tare), încep să vă povestesc cum este cu această tartă (reţetă adaptată după Mustikkakukko.

Ingrediente necesare pentru aluat

300 g făină integrală din secară (găsiţi pe la Plafar)
100-150 g unt (65% grăsime)
50 g zahăr muscovado
50-70 ml lapte (1,5% grăsime)

Ingrediente necesare pentru umplutură

În mod normal această tartă se face cu afine proaspete sau congelate dar eu n-am avut niciuna dintre cele două variante aşa că am folosit

400- 500 zmeură
50 g melasă (sau zahăr muscovado- se găseşte la Mega de 3 tipuri)
50 g făină de cartofi (eu nu am găsit aşa că am folosit făină de porumb- puteţi folosi mălai)

Se porneşte cuptorul şi se lasă la 200 grade C.

Făina de secară se pune într-un blender împreună cu untul rece tăiat cuburi şi zahărul muscovado. Se amestecă bine şi când se combine se adaugă laptele puţin câte puţin până se leagă compoziţia.

Între două coli de copt sau pe masa/ coala de silicon bine înfăinată se întinde o parte mai mare din aluat (cam două treimi din total).

Se aşează cu grijă (aluatul de secară este extrem de fărâmicios- vă recomand să îl puneţi cu tot cu coală apoi trageţi uşor de aceasta) în vasul de copt. Se aşează bine pe fund şi pe margini. Se rupe şi se pune de-o parte surplusul.

Zmeura se amestecă cu făina de porumb şi melasa (dacă doriţi o tartă mai zemoasă nu puneţi făină de porumb, ea are rol aici de îngroşare a compoziţiei). Se pun în vasul de copt.

Se întinde şi cealaltă bilă de aluat şi se aşează peste zmeură ca şi capac. Eu am presat până cele două părţi de aluat s-au lipit şi apoi am modelat uşor cu o lingură pe margine. Am uns cu un amestec de apă şi melasă. Pe centru am pus o bucată din aluat sub forma hărţii Finlandei 🙂

Se bagă la cuptor şi se lasă 40 minute.

Se serveşte caldă cu brânză dulce sau smântână bătută.

Hyvää ruokahalua!