Menu

Dulceaţă de trandafiri şi amintiri din copilărie

A fost odată o bunică tare tare pricepută în ale bucătăriei, cu destulă răbdare încât să cureţe zeci de kilograme de caise sau prune dar nu cu atâta încât să aleagă şi să taie petale de trandafir roz.

Îmi amintesc de parcă au trecut doar câteva zile, cum mamaie aprindea un foc mare în vatra din spatele curţii, punea pirostriile şi ceaunul mare şi ne strângea în jurul ei să alegem şi să curăţăm caise. Eu aveam printre alte funcţii şi pe aceea de spărgător de sâmburi (la care numărătoarea se făcea cam aşa: unul mie, unul… mie, unul în dulceaţă. Doi mie, unul Andreei, unul în dulceaţă).

Dar cea mai cea faptă din istoria nescrisă a copilăriei mele a fost când într-un elan desăvârşit al leagănului (pentru care luptam uneori cu sor-mea şi cu verii mei Ionuţ şi Cristi), papucul drept mi-a zburat fix în ceanul cu dulceaţă (fierbinte) de caise. Vă imaginaţi panica mea de după? Mamaie nu prea dădea în mine că eram „comoara ei” dar părul de pe cap taaare mi-l mai zmotocea. Aşa că m-am chinuit minute întregi să extrag papucul din ceaun. În final, când am reuşit, asudată toată dar bucuroasă că n-o să fiu prinsă asupra faptului, am fugit la cişmeaua de pe stradă şi am spălat dovada faptei mele.

Dulceaţă de trandafiri am mâncat la tanti Coca, soţia unui văr de-al bunicii, nea Ionel. De fiecare dată când îi vizitam ne serveau dulceaţă de trandafiri şi sifon rece. Am fost acum două săptămâni pe la ei şi colegii cu care eram au rămas muţi la vederea grădinii lor. „470 de lalele înflorite!” se mândrea nea Ionel, abia ţinându-se-n baston. „Şi uite ce de caise am anul ăsta!” Trandafirii de dulceaţă din poartă aveau boboci şi îmi făceau rău de tot cu ochiul aşa că tanti Coca, ghicindu-mi intenţiile mi-a spus: „Lasă Miki că-ţi culegem noi când înfloresc!” Şi chiar aşa au făcut. M-au sunat într-o dimineaţă şi m-au chemat la ei. M-am ales cu o pungă mare plină de trandafiri care au parfumat biroul o zi întreagă.

Ingrediente pentru 4 borcane a câte 250 g

300 g petale trandafiri de dulceaţă (roz)
600 g zahăr
1 l apă
1 lămâie
50 ml suc de zmeură
(opţional- era la îndemână aşa că l-am adăugat)- nu a schimbat gustul dar a ajutat la accentuarea culorii

Primul sfat pe care vi-l las aici este să nu desfaceţi petalele pentru că apoi vă va fi greu să faceţi o anumită operaţiune.

Aşadar, trandafirii proaspăt culeşi (sau ţinuţi la frigider 1-3 zile, dacă nu aveţi timp de ei imediat), se prind între degete, se trage codiţa (care ar trebui să tragă după ea receptaculul şi anterele) şi apoi cu o foarfecă se taie vârfurile albe (pentru că sunt amărui). Unii le lasă aşa şi toacă petalele apoi, alţii le înlătură. Voi alegeţi 🙂

Petalele mai rebele, care s-au desprins singure, se adună cu răbdare şi li se aplică aceeaşi operaţiune.

Apoi, toate petalele se strâng într-un vas mare cu apă rece şi se spală bine. Se pot pune într-o sită mai mare şi lăsa sub jet de apă. Trandafirii netrataţi au pe ei şi larve de insecte şi praf şi purici aşa că se curăţă bine.

Când suntem siguri că n-a mai rămas pe acolo picior de lepidopteră sau de afide, stoarcem uşor petalele, presărăm o parte mică din zahăr peste ele şi cu degetele, le frământăm până iau toate un strat dulce. Se acoperă şi se lasă la frigider peste noapte.

În dimineaţa următoare, se pun pe foc apa şi zahărul şi se lasă să fiarbă o vreme până se îngroaşă uşor siropul.

Peste petalele de trandafir stoarse (vor lăsa suc), se pune sucul lămâii şi cel de zmeură. Se amestecă uşor cudegetele şi se pun în siropul clocotind.

Eu am avut un termometru pentru siropuri aşa că am lăsat să fiarbă până când temperatura a ajuns la 105 grade C. Celor ce le lipseşte această unealtă le va fi de folos testul vâscoziţăţii siropului (lăsat pe farfurie la rece şi apoi verificat din ochi viteza de curgere.

Dulceaţa va forma destulă spumă pe care vă sfătuiesc s-o înlăturaţi pentru că în ea se mai ridică şi impurităţi ce n-au trecut prin sită.

Borcanele în care veţi pune dulceaţa trebuie spălate înainte, apoi ţinute cam 30 minute în cuptor la 150 grade C. se toarnă fierbinte în borcane, se pun capacele şi apoi se întorc câteva minute cu fundul în sus. Se lasă la răcit.

Astăzi, cu ceva întârziere (o lună şi o zi) mi-am dat seama că al nostru site a împlinit 2 ani. Avem un cadou pentru voi, de fapt, pentru primii trei care vor răspunde la întrebarea: „Care a fost prima dulceaţă postată de kissthecook.ro?”

Ai răspunsul? Scrie-l repede la comentarii şi îţi vom trimite un borcan din dulceaţă de petale de trandafiri roz. Da, chiar aceasta din fotografii. Singura condiţie este să locuieşti sau să ai o persoană de legătură în România.

20 Comments

  • Brindusa @ Cooking with my soul
    18 mai 2012 at 13:03

    Dulceaţă de căpşuni cu mentă. Primesc dulceata? 😛

  • Silvia
    18 mai 2012 at 13:06

    Dulceata de capsuni cu menta

  • Raluca
    18 mai 2012 at 13:08

    Dulceata de capsune cu menta 🙂

  • Carmen
    18 mai 2012 at 13:10

    Capsuni cu menta. Primesc dulcetica acum??? Please?

  • Silvia
    18 mai 2012 at 13:15

    Sunt a doua:). Primesc dulceata?

  • Bristena
    18 mai 2012 at 13:15

    Dulceaţă de căpşuni cu mentă, postata in iunie 2010. E gata buna de mancat in 4 zile. 🙂 Si apoi a urmat Dulceaţa de nuci verzi…

  • Ioana Chilu
    18 mai 2012 at 13:18

    dulceata de capsuni cu mentaaaa…:((

  • Cătălina
    18 mai 2012 at 13:20

    Câştigători:

    1. Brînduşa- a postat la orele 13:03.

    2. Silvia- a postat la orele 13:06

    3. Raluca- a postat la orele 13:08

    🙂 Va voi trimite cate un mail sa stabilim cum ajungeti in posesia premiului. Va multumim mult pentru participare!

  • Bristena
    18 mai 2012 at 13:20

    Eu nu vreau dulceata, vroiam sa stii doar ca sunt cu ochii pe tine. Si ca tu stii sa faci totul sa para mai frumos si mai usor. 🙂

  • Anki
    18 mai 2012 at 13:21

    Capsuni cu menta 🙂 … Vad ca nu sunt intre primii trei, nu-i bai… data viitoare voi fi mai vigilenta.
    M-am indragostit de primele trei fotografii, esti tare talentata!

    (Si, fara legatura cu postul asta, in finlandeza zmeura e ‘vadelma’, asa-i?. 🙂 )

  • Cătălina
    18 mai 2012 at 13:26

    Da, „vadelma” este zmeura in finlandeza, voi avea un post in curand despre si cu zmeura 🙂

  • Andie
    18 mai 2012 at 13:40

    La multi ani si-o luna, chiparoaso! Bloguletului ii doresc multe aventuri frumoase iar tie iti doresc o casuta, cu omu’, cu puradeii si linistea mult-visata! Na! Happy blog day to yoooou!!

  • Cătălina
    18 mai 2012 at 13:42

    Multumesc! Si un big hug!

  • Lavinia
    18 mai 2012 at 17:57

    Vai dar ce frumoase sunt petalele alea.Si ce rabdare ai avut! Felicitari castigatorilor, mai rar ai ocazia sa savurezi asa bunatati!

  • Fab Chef
    18 mai 2012 at 22:12

    Chiar amintiri din copilarie. Si mamaia mea facea!

  • The Wandering Oltean
    23 mai 2012 at 7:11

    Simpatica foc povestea ta!

  • Daiana Boc
    5 iunie 2012 at 21:01

    Foarte frumos povestit, realizat si fotografiat, te imbie sa incerci…se poate face din orice fel de trandafiri ?”La multi,multi ani !”

  • Cătălina
    5 iunie 2012 at 21:12

    Buna Diana, eu stiu ca se face din Rosa damascena, niste trandafiri roz mai mici si cu un parfum specific, dar cat am cautat pe net dupa retete am observat ca afara se face cam din orice tip de trandafir sau chiar din flori de maces.

  • […] florile în mâncare, și până acum am avut cu succes ingrediente precum flori de soc, salcâm, trandafir, bujor de grădină, iasomie, levănțică, […]

  • […] de trandafir, măceș– sunt printre cele mai utilizate în bucătării (bulgarii, englezii, românii, francezii și alte nații folosesc petalele de trandafir la prepararea dulceții sau jeleului de […]

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.