Coq au vin (Cocoş în vin)

Din când în când mă mai pricopsesc cu o pasăre de curte. Îmi trimite mama, găsesc eu pe la diverse femei prin piaţă. Cert e că trag „cu dinţii” de biata pasăre până scot ce e mai bun din ea (ciorbă cu borş şi leuştean, tajină cu lămâi murate şi năut şi altele). Cum se apropia vacanţa (prea scurtă) cu Juha, am decis că zburătoarea pe care o aveam în congelator, îşi va găsi destinul într-un vas de fontă, cu ceva legume, într-o mare de vin roşu. Mai ales că individa părea de la o poştă de fapt cocoş 🙂

Se zice că un conducător galez i-ar fi trimis (ca semn al vitejiei galilor), lui Iulius Cezar (cel care îi tot asedia), un cocoş bătrân. Ca răspuns la acest dar, Cezar l-ar fi invitat la rândul său la o cină al cărui punct forte era cocoşul cu pricina gătit în vin.
Reţeta în sine nu apare în documente până pe la începuturile secolului XX. Se acceptă însă existenta unei reţete de pui în vin alb publicată într-o carte de bucate pe la anul 1894.

Lăsând istoria la o parte şi revenind la cocoşul nostru, un lucru este cert: nu este un fel de mâncare gata în doi timpi şi trei mişcări.

De altfel, cheia reţetei este timpul: cât stă la marinat în vin, cât stă în vas la gătit pe foc mic. Aşadar, în afară de ingrediente, cumpăraţi şi ceva răbdare şi opritoare de creştere a urechilor.

Am încercat să reproduc cât mai bine reţeta clasică, aşa că m-am oprit la cuisine francaise.

Ingrediente:

Un cocoş (eu am folosit doar anumite părţi, deşi acum regret că nu l-am pregătit pe tot, dar cine ştie ce idei mai vin?)
1 jumătate de sticlă de vin roşu (de preferat sec)
150 grame bacon (şuncă- strat de grăsime inclus)
250 grame ciuperci (champignon) – eu am ales cât mai mici ca să le pot folosi întregi
10- 12 cepe mici (dacă găsiţi arpagic, deşi mai scump e şi mai bine)
2- 3 căţei de usturoi (aiurea, cred că am folosit vreo 10)
2 morcovi (medii)
ulei de floarea-soarelui, unt
Ierburi aromatice: pătrunjel proaspăt, cimbru, foi de dafin
Sare, piper

Cu o zi înainte de prepararea cocoşului, acesta se curăţă de puf, resturi de pene, se tranşează în 8- 10 bucăţi (carevasăzică: 2 aripi, 2 pulpe superioare, 2 pulpe inferioare, piept tăiat în jumătăţi, spate tăiat în jumătăţi sau sferturi). Se curăţă o parte din cepe, morcovii. Morcovii se taie în sferturi pe lungime, de la ceapă se înlătură capetele şi se lasă întregi (sau se taie în sferturi dacă sunt măricele). Se strivesc căţeii de usturoi şi se lasă în cămaşa lor de gală.

Se pun bucăţile de cocoş într-un vas alături de morcovi, ceapă şi se adaugă usturoiul, foile de dafin, cimbrul, puţină sare şi piper negru măcinat. Se acoperă bine, totul cu vin roşu, se pune capac la vas, se lasă peste noapte la frigider (sau peste zi dacă îl preparaţi dimineaţa şi vreţi să-l consumaţi seara la cină.

Se scot bucăţile de cocoş şi legumele pe o farfurie. Se pune vasul de gătit (de fontă de preferat) pe foc, se toarnă uleiul şi se adaugă untul şi se lasă la încins. Se pun bucăţile de carne la rumenit, se întorc pe o parte şi pe alta iar apoi se adaugă ceapa, usturoiul, morcovii, foile de dafin scoase din vin, pătrunjelul spălat, scurs şi tocat şi vinul în care a stat la marinat (eventual se adaugă în plus).

Se lasă să dea într-un prim clocot, apoi vasul se acoperă cu capac şi se lasă pe foc foarte mic pentru 2 ore.

După ce se scurge acest timp, se pune unt într-o tigaie şi se aruncă acolo arpagicul, şunca şi ciupercile. Când totul arată bine călit şi rumenit, se ia capacul de pe vasul în care fierbe cocoşul, se descarcă totate cele (evitând pe cât posibil să scurgem şi untul), se pun din nou capacul şi se mai lasă vreo 5-10 minute.

Francezii servesc coq au vin alături de cartofi copţi sau orez. Noi ne-am bucurat de fiecare grăunte din el aşa, fără să ne mai încurcăm cu garnitura. Am ales un rose sec (eco) şi totul a mers ca uns. Să mai fi fost!

Fotografiile sunt făcute de Juha şi de mine.