KissTheCook.ro

Ideea de a face un purcel la proţap înflorise în mintea noastră de ceva vreme, însă ni se părea de nerealizat cel puţin la momentul respectiv pentru că nu aveam materia primă de bază.

Până când m-am destăinut lui Andrei care s-a făcut luntre şi punte şi ne-a cumpărat unul. “Purcelul are cam 15- 16 kg, aşa”, ne-a anunţat el liniştit. Şi ni l-a adus acasă în mare viteză (Andrei a fost şofer de raliuri).

Am lansat invitaţiile la prietenii noştri mai apropiaţi şi am vorbit cu părinţii Anei să ne lase să pregătim totul la ei la curte şi să ne confecţioneze un proţap.

M-am gândit şi apoi am verificat pe net dacă e nevoie de marinată, cam cât se ţine la rece, cât se ţine la foc. Părerile sunt ca de obicei împărţite aşa că am mers pe instinct dar am ţinut cont de câteva sfaturi date de Andrei, Ioana şi tatăl Anei pe tot parcursul pregătirii purcelului.

Cu vreo 24 ore înainte să îl punem la proţap, am pregătit o marinată după cum urmează:

1- 2 mâini de cimbru uscat
1- 2 mâini de boabe de muştar
1- 2 mâini de piper negru boabe
1 mână de frunze de dafin
2-3 linguri de sare mare
4-5 linguri miere
150 ml ulei măsline
2 căpăţâni usturoi
4 litri bere

Se amestecă toate ingredientele în afară de bere şi usturoi într-un vas adânc. Rezultă o marinată cu care vom unge purcelul atât la exterior, cât şi la interior. Se bagă usturoiul în burta purcelului şi apoi se introduce aşa uns cu de toate într-un sac curat. Se toarnă toată berea, se agită niţel şi apoi se lasă totul într-o tavă în frigider, la rece.

După vreo 12 ore se întoarce purcelul cu partea cu care nu a stat în bere în jos şi se lasă din nou la rece.

După încă vreo 12 ore sau mai mult, se scoate purcelul din sac, se scurge şi se pregăteşte de proţap.

Se face un pat de jar sănătos, lung de vreo 1,5 m şi lat de vreo 50 cm. Iar aici, părinţii Anei s-au întrecut pe ei înşişi.

Se fixează purcelul pe o ţeavă sau drug subţire de fier ancorându-l bine cu sârme, pentru împiedicarea rotirii lui pe ţeavă.

Se pregăteşte încă o marinată similară (inclusiv bere şi usturoi) cu cea în care am ţinut purcelul.

Se pune deasupra jarului întâi la o înălţime mai mare (cam 60- 70 cm), urmând să fie lăsat mai jos după vreo 1- 2 ore. Se întoarce pe toate părţile la intervale de 20- 30 minute şi de fiecare dată se unge cu marinata prezentată mai devreme.

***

Cum era destul de devreme şi musafirii n-apucaseră să ia micul dejun, am încropit repejor, ajutată de Ioana şi Dorinela, nişte cartofi copţi în jar pe care i-am uns în prealabil cu ulei de măsline, sare mare şi frunze de salvie proaspăt culese din grădină.

Apoi am îmbrăcat porumbi în staniol (pe care l-am ciuruit oleacă cu furculiţa) şi i-am băgat în jar.

Atât cartofii, cât şi porumbii se întorc pe toate părţile până se înmoaie, respectiv rumenesc.

Cât de cât potoliţi, oamenii s-au aşezat la jocuri, bere şi discuţii, aşteptând să fie gata purcelul.

***

Cu vreo 1,5 oră înainte să fie gata, Andrei a crestat uşor pe la pulpe şi în zonele unde este mai multă carne, să se pătrundă bine.

Atenţie la jar, veţi avea nevoie de vreo 2- 3 saci de cărbuni, ca să îl menţineţi cât de cât constant. Pe noi ne-a mai ajutat şi faptul că tatăl Anei făcuse o stivă de coceni de porumb, care şi-au dovedit utilitatea când jarul părea a-şi pierde din vioiciune.

Purcelul a stat cam 8 ore la proţap. Şi a fost mediu spre bine făcut.

Ca şi garnitură am folosit legume: roşii, ardei, dovlecei, vinete, ciuperci, morcovi, ardei iute, toate spălate bine, tăiate în jumătăţi sau felii şi lăsate pe grătar cu puţină sare.

Ana a încropit repejor un mujdei de usturoi cu busuioc şi roşii coapte.

Poftă bună.