Tartă cu cremă de ricotta şi zmeură

Acum vreo două săptămâni, umblând prin piaţă după căpşuni (pentru dulceaţa soră-mii), am găsit o tarabă la care stătea o doamnă şi vindea zmeură. Imediat mi-au sticlit ochii cu gândul la minunata dulceaţă de zmeură dar m-am calmat destul de repede când am văzut preţul. Am cumpărat totuşi 1 kg ca să ne înfruptăm liniştite acasă şi ca să fac o prăjitură. Nu ştiam încă ce.

Pe drum, după “prostu”-mi obicei, am început să mănânc cu o poftă de urs prins în… zmeuriş. Şi până acasă dădusem gata o treime. Am făcut tarta aceasta inspirându-mă din cartea lui Jamie Oliver (pentru aluat), iar la cremă am improvizat puţin.

Când a fost gata, am lăsat-o în tava în care a copt blatul şi am dus-o minunatei echipe de medici veterinari de la A&A, care mi l-au scos pe Felix din necazuri. Am ţinut să precizez acest lucru ca să le mulţumesc încă o dată.

Dar să trecem la conceperea dulcelui de astăzi. Pentru care avem nevoie de:

Aluat:
187 g unt (da, da, parcă văd că vă supăraţi că dau nişte gramaje ciudate, dar ca să îmi iasă cantitate de aluat şi pentru tartă şi minitarte am recurs la matematică)
3 gălbenuşuri de ouă (radical din nouă)
150 g zahăr pudră
375 g făină
3- 4 linguri lapte
puţină sare

Cremă şi umplutură/ decor:

450 g brânză ricotta
200 g smântână dulce
100 g zahăr pudră
1 plic zahăr vanilat
3- 4 linguri zahăr tos (pentru caramel)
1 banană
zmeură

Se lasă untul afară din frigider până se încălzeşte şi devine maleabil. Când în sfârşit îl simţim docil, luăm o paletă şi îl frecăm puţin apoi adăugăm zahărul pudră şi sarea şi frecăm în continuare până obţinem o cremă pufoasă. Adăugăm cele trei gălbenuşuri de ou şi amestecăm în continuare până se încorporează şi ele.

După ce crema noastră devine galbenă, frumoasă şi pufoasă începem să presărăm puţin câte puţin făină. Şi amestecăm până când ne mai rămâne cam o lingură (pe care o vom folosi mai târziu la presărat/ frământat). Când coca ia aspectul unor firimituri mai mari şi mai umede adăugăm cele 3- 4 linguri de lapte şi amestecăm în continuare. Apoi facem aluatul sul şi îl îmbrăcăm în folie alimentară. Îl băgăm la carceră vreo oră.

După executarea pedepsei, se scoate din frigider şi se taie în două bucăţi (una mai mare şi una mai mică). Pe cea mare, după ce presărăm făină pe masa de lucru, ne apucăm să o întindem cu un făcăleţ. Acordaţi ceva mai multă atenţie acestui tip de aluat pentru că este lipicios şi fărâmicios. Sfatul meu este să daţi cu făină atât pe masa de lucru cât şi pe făcăleţ şi mâini. Astfel, n-ar trebui să apară… complicaţii.

Când se obţine o foaie nu foarte groasă se pune în tava de copt. Dacă observaţi rupturi adăugaţi aluat, lipiţi, cârpiţi până când blatul e uniform atât pe fundul tăvii cât şi pe marginile ei. Tăiaţi o foaie de hârtie de copt şi puneţi-o peste blat în tavă. Întindeţi bine peste tot şi adăugaţi vreo două mâini de fasole uscată. Acestea vor avea rolul de a ţine aluatul din a creşte. Astfel încât la final să obţineţi o “tavă” din aluat.

Se bagă la cuptor la treapta 3 (respectiv 180 grade Celsius) şi se lasă aproximativ 20 minute (sau până când observaţi ca marginile au început să se rumenească. Moment în care scoateţi tava, înlăturaţi foaia de copt şi fasolea şi mai băgaţi încă 10 minute la cuptor. Opriţi focul, scoateţi tava şi lăsaţi blatul la răcit.

A sosit partea haioasă şi cremoasă a reţetei şi începeţi prin a bate smântâna dulce până când capătă aproape consistenţa frişcăi. Se adaugă un plic de zahăr vanilat şi se mai amestecă puţin.

Separat, se pune ricotta într-un vas adânc şi se fărâmă cu furculiţa. Apoi se adaugă zahărul pudră şi se amestecă bine până la omogenizare. Moment în care, venim cu smântâna bătută şi o încorporăm grijuliu, apoi cu ceva mai mult curaj. Toate aceste operaţiuni n-ar trebui să ia mai mult de 10- 15 minute.

În blatul rece turnăm crema şi începem să întindem până când se umple. Se nivelează frumos şi se începe decorarea. Începând de la margine spre centru se pune întâi un rând de banane şi apoi rând cu rând zmeura până când se acoperă întreaga suprafaţă.

Se topeşte repejor nişte zahăr iar caramelul se toarnă într-o farfurie tapetată cu folie de staniol şi se lasă la răcit. Când e întărit şi ajuns la temperatura camerei, se desface de pe staniol şi se rupe sau taie bucăţi. Pe care le presărăm din loc în loc pe tartă.

Se lasă cam 30 minute la rece şi apoi se poate servi.

Deşi pare destul de complicată, din punctul meu de vedere cam oricine (cu ceva răbdare) poate face această minunăţie.

5 comentarii la “Tartă cu cremă de ricotta şi zmeură”

  1. […] de repede când am văzut preţul. Am cumpărat totuşi 1 kg ca să ne înfruptăm liniştite […] Ultimele articole despre 1 Posted in NEWS Tags: Crema, ricotta, Tarta, zmeură « Alertă: Dunărea va depăşi […]

  2. Cougar says:

    hinternaţionalăăăăîîî

  3. […] This post was mentioned on Twitter by Stoica George Florin. Stoica George Florin said: RT @KissTheCookRo: Regina balului s-a lasat asteptata zile in sir, dar sa vedem, poate a meritat asteptarea. Ce parere aveti? http://kissthecook.ro/?p=1597 […]

  4. ludo says:

    One Day, I’ll invite myself to Romania just to taste all those lovely dishes… :-p

  5. Cougar says:

    you’ll be leaving when you’re grey and old.

Lasă-ne un comentariu