Menu

Pâine cu ceapă

Cine n-a avut prieteni sau familie la ţară nu ştie ce înseamnă bucuria de a muşca cu poftă dintr-o bucată sănătoasă de pâine abia scoasă din cuptor. Şi nici nefericirea de a-şi arde limba şi cerul gurii. Deh, pofta cere sacrificii.

Mărturisesc că aşteptam de mult ocazia să fac o pâine. Să frământ, să bat, să simt miros de pâine proaspăt coaptă ieşind din cuptor, să fac bucătăria vraişte 🙂

Aşa că mânată de un instinct pâinatic, într-o după-amiază când îmi aşteptam gaşca la o tură de clătite cu de toate, am făcut întâi Pâine cu ceapă. După o reţetă de Jamie Oliver, din cartea „Zile minunate cu bucătarul care se dezbracă de secrete (vol. 14)”.

Ingrediente:

500 g făină albă pentru pâine
300 ml apă călduţă
20 g drojdie
1 lingură zahăr
1 lingură sare de mare
Făină pentru presărat
2 căţei linistiţi de usturoi (aştia fac urât doar în haită)
2 cepe mici şi drăcoase
Ulei de măsline
Oţet de mere
Cimbrişor, oregano, busuioc
Sare de mare

Pe masa de lucru curată se face o grămadă din făină şi în mijlocul ei se sapă o adâncitură destul de largă. Se toarnă în craterrul astfel format cam jumătate din cantitatea de apă apoi se adaugă zahărul, sarea, drojdia omogenizându-se uşor cu o furculiţă. După câteva minute, timp în care drojdiile devin active, se începe încorporarea făinii în amestecul din centru şi din cînd în când a restului de apă. Treaba aceasta se face uşor şi cu răbdare pentru ca dacă nu suntem atenţi erupe vulcanul de făină şi ne trezim cu lava (pardon, drojdiile) pe masă.

După ce se termină etapa aceasta în care ne umplem de aluat lipicios pe degete, ne tragem mânecile la bluză, tragem aer adânc în piept (cu grijă să nu inspirăm totuşi şi făină) şi ne apucăm de frământat. Cu încredere şi forţă frământăm, lovim, pocnim, rulăm, îndoim aluatul până devine elastic şi fin. Apoi, lăsăm aluatul la dospit într-un vas adânc acoperit cu o cârpă. Etapa aceasta ar trebui să dureze cam 30- 40 minute.

După acest timp, în care coca şi-a dublat volumul, o scoate din vas, presărăm ceva făină pe masă şi vreo 30 secunde- 1 minut, o batem bine şi o frământăm ca să scoatem aerul din ea. Gata! Îndurare! E timpul pentru aromatizat. Mai precis, presărăm şi încorporăm în aluat ierburi. Apoi îi dăm forma dorită: bagheta, franzelă, împletită. Într-o tavă tapetată cu făină se pun pâinile şi se lasă la dospit încă o dată cam o oră. Tot acoperite.

Timp în care, ar fi bine să preîncălzim cuptorul la 180 grade (treapta 3) şi să pregătim decorul. Mai precis, să încingem ulei de măsline într-o tigaie, să punem la călit usturoiul, ceapa şi ierburi aromate. Cam înainte de a o lua de pe foc, putem adăuga sare şi câteva picături de oţet de mere. După ce ora de dospit s-a încheiat, presăram cu încredere ceapa pe pâini şi băgăm la cuptor.

Dacă aţi făcut baghete subţiri nu are trebui să le ţineţi mai mult de 15- 20 minute. dacă sunt franzeluţe pot sta şi mai mult: 30- 40 minute. În orice caz când le scoateţi trebuie să fie uşor rumenite iar ceapa mai arsă şi crocantă.
Lăsaţi-le cam jumătate de oră la liniştit înainte de a le consuma.

Cum spuneam pe la început… în ziua în care am făcut prima mea pâine, am avut o gaşca de prieteni buni pe la mine. Şi pentru că fetele au ţinut morţiş să participe la pregătiri, le-am pus la treabă. Iar Dan… Dan a intrat de câteva ori pe furiş şi a „furat” din pâine 🙂 Nu-i nimic. Şi noi făceam la fel.

6 Comments

  • Niji
    3 iunie 2010 at 13:56

    mmmmm …. salivez.

  • Stelian P.
    3 iunie 2010 at 23:05

    Niji … mai incolo 😀 aici salivez EU 😀

  • Mihai Vasilescu
    5 iunie 2010 at 12:37

    mmmmm imi ploua in gura… mmmm trebuie sa incerc si eu…

  • Constantin
    18 august 2012 at 9:52

    Eu am prajit putin ceapa si am rulat-o ca la cozonac. Abia astept sa vad ce iese.

  • marius
    14 decembrie 2013 at 15:46

    daca simteai asa nevoia de a manca original, nu era cazul sa te mai muti la oras, mai bine ramaneai la tara…e foarte enervanta melancolia asta …de complezenta a bucurestenilor . va place cum gatim noi la tara, va place viata linistita, toate bune si frumoase ….ei, dar banul pe care il castigati voi acolo la bucuresti e …mai lipicios, asa, decat dorul asta formal de provincie si de viata la tara ! mai lasati-ne !

  • Cătălina
    14 decembrie 2013 at 15:58

    Eu va las, nu inteleg de ce ati tinut mortis sa intrati si sa lasati acest comentariu, totusi. 🙂 Ati intrat neinvitat in casa mea si v-ati sters pantofii pe canapea.

    Eu nu ma pot muta inapoi intr-un loc unde sunt deja. Sunt nascuta si crescuta in Bucuresti.
    Asta in primul rand. In al doilea, orice om are dreptul la niste amintiri si la stari de melancolie. Fara ele viata este trista si seaca. Precum comentariul dumneavoastra.

    Sarbatori fericite 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.