Vreau să vă prezint o reţetă foarte simplă de supă numai bună pentru prevenit păcătoasa care ne gâdilă mucoasele şi ne stârneşte sinusurile: Supă de usturoi (cu mentă)
Când am facut prima data supa am folosit reţeta din seria „Ma boite de recettes (Cutia mea cu reţete)”, „A la soupe!” („Supa!”), scoasă de Tana Editions din Franţa. Apoi am adaptat-o la propriile cerinţe.
Ingredientele, câteva, amestecate şi fierte într-un anume fel, vor da naştere unei supe cu miros de copilărie, de când bunica ne dădea să mâncam usturoi ca să nu răcim.
Dar să purcedem. Avem nevoie de (pentru 6 persoane):
12 căţei de usturoi în coajă (de preferat din cei mai rosiatici)
Ulei de masline
2 l supă de legume – (mai precis: o ceapă, un ardei, un morcov, ceva albitură date în clocot cam 10-15 minute)
Boia de ardei dulce
Sare şi piper măcinate
Dacă ar fi să lăsăm reţeta aşa, o să ni se pară supa cam … prea finuţă. Aşa caaaa, DUBLĂM (da, aţi citit bine) cantitatea de usturoi. Şi adăugam după gust smântană dulce şi mentă proaspătă.
Cum decurg lucrurile?
Ne ocupăm întâi de fiertura de legume. Curăţăm inamicii (copilăriei), îi spălăm bine şi îi punem la fiert în vreo 2 L apă.
Când sunt înfrânţi şi opăriţi, strecurăm supa şi păstram zeama. Căţeii de usturoi, pregătiţi pentru război (împotriva agenţilor patogeni, binenţeles), îi călim în ulei de măsline vreo 5 minute până se fac aurii.
Pudrăm cu boia de ardei dulce, respirăm miresmele îmbătătoare, amestecăm liniştit cu o paletă de lemn şi apoi odihnim totul cu fiertura de legume. Lăsăm cam 5 minute după ce supa dă în clocot. Adăugăm sare, piper după gust.
Servim supa fierbinte, cu puţină smântână dulce bătută şi mentă verde mărunţită. Combinaţia, deşi la prima citire vă va provoca o ridicare din sprânceană, e divină (di vină ca răceala pleacă în alte părţi).
12 Comments
Miriam
26 mai 2011 at 14:35Scuze pentru bataia de cap si pentru lipsa de credinta :P, dar am vrea sa facem supa asta azi si ma intreb daca nu ar merge totusi mai bine cu cateii de usturoi curatati… ce crezi?
Cătălina
26 mai 2011 at 14:43Nu e nici o problema. Binenteles ca iese buna si cu ei curatati 🙂 Eu pastrez coaja pe usturoi de cate ori am ocazia.
Cristina
4 octombrie 2011 at 19:36cand am vazut reteta, mi-a lasat gura apa si am zis ca neaparat trebuie s-o fac si eu. insa ceva a mers horribly wrong:( si nu stiu cu ce am gresit. cand am pus cateii de usturoi in ulei, aproape imediat (sub 1 minut) s-au ars si au facut asa un strat negru pe deasupra. mai apoi, boiaua mea, desi are o culoare absolut normala in plic, s-a transformat intr-un maro foarte neapetisant cand am pus-o peste usturoi. am pus apoi repede si supa. una peste alta, la gust nu e foarte rea, insa
1. are o culoare maro jegos 🙂 si cu toate ca am scos usturoiul din ea, e plina de bucatele de negreala;
2. are un pic gust de ars 🙂
deci te rog, ajuta-ma daca ai idee si spune-mi unde am gresit. stiu ca nu trebuia sa se arda usturoiul (ca de aici au pornit toate) insa nu stiu de ce s-a ars 🙁
multumesc!
Ana
4 octombrie 2011 at 22:17Eu intuiesc trei lucruri:
1. Ai avut focul dat prea tare, si usturoii s-au ars
2. Nu ai amestecat continuu
3. Ai pus mai mult ulei, care incinge usturoiul mai puternic daca il acopera
Mai departe sa spuna si Cata cand ajunge pe aici, dar cam asta cred ca a fost. A, si un alt lucru care functioneaza in general, mai ales la retete pe care le faci pentru prima oara, pregateste totul in prealabil si adu-le in apropiere, astfel incat daca ceva o ia pe campii sa poti reactiona cat mai promt.
Cătălina
4 octombrie 2011 at 22:20Buna Cristina. Se intampla sa se arda destul de repede daca este oala ceva mai subtire. Am patit si eu o data dar nu a iesit rea la gust.
Te sfatuiesc sa calesti usturoiul la foc ceva mai mic si intr-o tigaie cu fund mai gros. Iar tigaia poti s-o scuturi cat timp catetii de usturoi se calesc, sa nu le lasi timp sa prinda (prea multa) culoare. Restul ar trebui sa fie ok in final. 🙂
Cristina
5 octombrie 2011 at 6:55Va mutumesc amandurora, mi-am dat seama ca am facut cam toate chestiile pe care le-ati zis voi mai sus si nu trebuia sa le fac :))
Ei, asa e la inceput cu gatitul, mai mult nu-ti ies chestii decat iti ies 🙂
Multumesc de ajutor si de sfaturi, am sa tin cont de ele!
Ana
5 octombrie 2011 at 7:42Cristina, totul e sa nu te dai batuta, cu cat perseverezi, cu atat o sa iasa mai bine si satisfactiile vor fi pe masura.
catkitchen
10 octombrie 2011 at 13:56ador supele si ciorbele !!! … am rasfoit putin aceasta categorie , imi place tare !!! … dar si mai tare mi-a placut ca am vazut un suflet necuvantator 🙂 , frumos si mustacios , am si eu doi motanei pe care ii iubesc enorm , de acolo si denumirea blogului meu 😉 …
Roxana
4 februarie 2014 at 16:20Beeei, deci care este, eu nu pricep ce se intampla cu cojile? Si cateii se sfarama, devin piure, ce se intampla acolo mai Catalina?
Cătălina
4 februarie 2014 at 16:24Cojile de la usturoi dau un plus de aroma. Cateii nu se sparma, raman intregi. Poti sa-i scoti din supa cand mananci 🙂
Roxana
4 februarie 2014 at 16:28Si, normal este sa scoatem cojile si cateii? Sau se papa si cateii?
Biryani cu cartof copt și iaurt / Fauna / Idei pentru masa de Paște | hrană pasiune suflet
18 aprilie 2014 at 21:28[…] de cocoș din zi. Acum le dau la schimb pe pâté-uri din nucă și verdețuri, tarte cu brânză, supe si creme de legume, paste cu pesto de sfecla roșie sau farfurii cu India în ele, dar nu aș refuza pentru nimic pe […]